Lângă oi e și câte un cioban. Și am fost curios să aflu câte ceva despre ciobani. Unde dorm, ce mămâncă, ce fac toată ziua, tot anul. Am aflat că unii ciobani merg zi de zi cu oile, sute de kilometri într-un an, dorm unde îi prinde noaptea, sub cerul liber, indiferent de anotimp. Trăiesc într-o altă lume, într-un alt timp, într-un calendar cvasi-cosmic. Și totuși îi întâlnim din când în când. Un alt motiv este acela că îmi place brânza. Brânza se pare că este unul dintre cele mai vechi produse românești de export; chiar și etimologic.

…

Acum, noi suntem martorii dispariției unui mod de viață. Eu nu pot să mă opun dispariției transhumanței, dar pot să încerc să o observ, atât cât a mai rămas.”

Dragoș Lumpan – Ultima Transhumanță, 2011.

Şi uite aşa am vrut să scriu eu pasajul de mai sus, dar Dragoş l-a scris acum 4 ani odată cu tipărirea albumului Ultima Transhumanţă.

Drumeţia pe care am făcut-o în Munţii Cindrel, sub îndrumarea celor de la Transylvania Guide Sibiu, a fost catalizatorul care mi-a amintit de acest fenomen pe cale de dispariţie („În 2007, în România mai mergeau în transhumanță aproximativ 30 de familii de ciobani față de cele câteva mii care mergeau în urmă cu un secol – Dragoş Lumpan„).

Aşa cum povesteam şi în articolul „România copiilor, România autentică„, am poposit pentru odihnă şi un prânz tradițional la stâna ciobanului Gheorghe din Golcin. Te invit în continuare la o scurtă incursiune fotografică prin casa lui.

∗∗∗

Plecând din Cisnădioara, prin Valea Arginţilor şi plaiurile verzi ale Munţilor Cindrel, lăsând albul cireșilor înfloriți în spate, am ajuns la stâna lui Gheorghe din Golcin. Un câine lăţos se uita curios la noi şi se alătura celui care ne-a însoţit tot drumul, plecând din Cisnădioara. Ciobanul nu era acasă dar a lăsat ceaunul, mălaiul și brânza în grija lui George și Iulian de la Transylvania Guide Sibiu.

Mămăliga a îmbrăcat brânza de burduf, bulzul căpătând forma-i caracteristică. L-a ciupit jarul fierbinte şi apoi a ajuns pe farfuria de lemn natur. Gustul brânzei de burduf m-a dus în urmă cu 30 de ani, undeva pe la Piatra Arsă, în Bucegi, acolo unde un cioban m-a îmbiat cu o brânză de burduf al cărei gust nu l-am uitat nici acum.

E o brânză aperitiv gustoasă, agresivă (sărată-picantă), ce spre toamnă umple toate cămările stânelor românești.

Radu Anton Roman – Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti – 2001.

Rând pe rând, iarba s-a culcat sub trupurile călătorilor ospătați și fericiți. Am profitat de momentul general de liniște și am intrat în casa ciobanului Gheorghe.

Îţi recomand să te uiti în continuare pe poze în timp ce asculţi melodiile de mai jos:

Să-l cunoaştem totuşi şi pe cioban prin fotografiile pe care le-am primit de la George și Iulian.

Acest articol a fost inspirat de infoturul “#RomâniaAutentică‬: Mărginimea Sibiului şi Valea Hârtibaciului” organizat de TurismMarket.com şi Transylvania Guide Sibiu, în parteneriat cu Pensiunea Casa Soarelui, agenţia de turism TrampTravel.ro, TravelWithaSmile.net şi cu sprijinul Pensiunea Apfelhaus, Pensiunea Bunica Eugenia, Ferma Școală Cornățel, Sibiu – Agnita Railway, Sibiu-Turism.ro.

 

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!