A 6-a extincție – cataclismul suntem noi

Elizabeth Kolbert, câștigătoare e premiului Pulitzer, a scris o carte științifică într-un mod atât de agreabil, că poate fi citită și înțeleasă de oricine. Mesajul nu e îmbucurător: suntem parte din a 6-a extincție, ba mai mult, se pare că suntem cauza.

A șasea extincție: O istorie nenaturală a Pământului

Am citit această carte cu mare plăcere și cu multe exclamații uimire. În fiecare capitol se regăsește povestea unei specii, iar prima parte a cărții face o incursiune foarte interesantă și în evoluția diverselor teorii privind extincțiile. Autoarea a participant în adevărate expediții științifice și s-a cufundat în studiul diverselor fenomene observând cu ochii ei schimbările, alături de cercetători și oameni de știință:

„Schimbările care au loc acum sunt, însă, atât de ample, încât aș putea să mă duc în orice alt loc și, împreună cu un ghid bun, să identific semne ale lor. Unul dintre capitole abordează o extincție care se petrece, mai mult sau mai puțin, chiar în curtea casei mele (și, foarte posibil, și într-a voastră).

Dacă extincția în sine este un subiect morbid, atunci de extincția în masă ce să mai zic? Acesta este, însă, și un subiect fascinant. În paginile care urmează, încerc să transmit ambele puncte de vedere: pe de o parte, entuziasmul față de aceste descoperiri, iar, pe de alta, oroarea față de ceea ce se întâmplă. La final, sper ca oamenii care parcurg această carte să aprecieze cât de extraordinar este momentul istoric în care trăim.” scrie Elizabeth Kolbert, în prolog.

Cartea și-a atins scopul, în cazul meu cel puțin. În plus, am avut ocazia să aflu o grămadă de detalii noi și fascinante privind specii și fenomene de care nici măcar nu aveam habar. Am înțeles mult mai bine cât de importante sunt broaștele, ce se întâmplă cu recifurile, cum migrează copacii, de ce insulele de habitat sau insulele adevărate sunt sărace în specii și multe altele.

Cât despre intervenția omului și felul în care el a intervenit asupra naturii, chiar dacă mai știam anumite lucruri, cartea mi-a dezvăluit o perspectivă complexă și înfricoșătoare. Oamenii au alterat compoziția pământului, a apelor și a atmosferei, au transformat între o treime și o jumătate din suprafața de uscat a planetei, au modificat echilibrul amestecând specii native cu specii „importate” în cele mai nebănuite moduri, pe scurt, e posibil să nu fi trăit niciodată, cu adevărat, în armonie cu natura, cel puțin nu din momentul în care au început să se bazeze atât de mult pe tehnologie. „De la începutul Revoluției Industriale, oamenii au ars atât de mulți combustibili fosili – cărbune, petrol și gaze naturale -, încât s-au adunat 365 de miliarde de tone metrice de carbon în atmosferă. Despăduririle au contribuit cu alte 189 de miliarde de tone. În fiecare an, completăm această cantitate cu aproximativ nouă miliarde de tone, printr-o creștere anuală de până la 6% […]. Dacă tendințele actuale continuă, concentrația de dioxid de carbon va trece de cinci sute de mii de părți pe milion, ajungând, până în 2050, aproape de două ori cât nivelul din epoca preindustrială.” De aici începe creșterea temperaturilor, topirea ghețarilor și absorbirea gazelor din aer în oceane având ca urmare creșterea acidității din ape (acum sunt deja cu 30% mai acide decât erau la 1800), cu toate efectele secundare pe care le simțim deja.

Schimbările se văd și se întâmplă mai repede decât poate natura să se adapteze.

„Atunci când lumea se schimbă mai repede decât pot speciile să se adapteze, multe dintre ele se sting. Lucru valabil și pentru situația în care agentul schimbării cade din cer, într-o dâră de foc, și pentru cea în care acesta merge spre muncă într-o Honda.”

Noi, călătorii, nu suntem chiar o picătură în ocean, așa cum am fi tentați să credem. Deciziile pe care le luăm, atunci când plecăm în vacanță, pot accelera sau încetini această schimbare. De aceea te invitam eu, într-un articol anterior, să te gândești și să-ți folosești mintea pentru a te bucura din inimă de călătorie. Așa cum te invit să citești și această carte fascinantă, din toate punctele de vedere: A 6-a extincție. O istorie nenaturală a Pământului.

Clubul Cititorilor Pasionați din LumeaMare

Anul acesta mi-am propus să citesc mai mult, dar pe blog voi publica doar recenzii care au legătură cu profilul nostru. Pentru pasionații de lectură am creat o listă separată de mail prin care, dacă ești abonat, poți primi o dată pe lună recomandările mele extinse.

Abonează-te acum

A 6-a extincție. O istorie nenaturală a pământului. Elisabeth Kolbert

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.