Siguranța și sănătatea copiilor în călătorii

– De ce îți este cel mai frică atunci când călătorești cu un copil?

– Mi-e frică să nu se îmbolnăvească.

Teama aceasta este frecvent menționată de părinți*. E o grijă normală, când te gândești că anumite probleme de sănătate te-ar putea lua prin surprindere departe de casă, acolo unde nu există medicul în care ai încredere și poate că nici cele mai bune servicii. Aș vrea să îți pot spune că există o rețetă care să-ți garanteze sănătatea și siguranța copilului sau copiilor tăi, în călătorii. Nu pot, nu există. Aș putea să încerc să-ți spun că există o șansă mare ca cel mic să se îmbolnăvească sau să se accidenteze mai des acasă decât în vacanțe, ceea ce a fost valabil pentru noi și pentru multe alte familii pe care le cunosc, dar asta nu te-ar liniști prea mult pentru că nu știi niciodată când devii chiar tu excepția. Orice ți-aș spune eu și oricâte sfaturi ți-aș da, măcar pentru a preveni și a reduce riscurile, de teamă va trebui să înveți să scapi prin propria ta putere și prin obiceiul de a călători. Îți va fi mai greu la început, cât copilul e foarte mic, apoi vei îndrăzni o dată, a doua oară, te vei obișnui, vei constata că cel mic e mai rezistent decât credeai și că nu toate boacănele sau bolile copilăriei sunt fatale. Încercând și călătorind, vei ajunge la punctul în care vei începe chiar să îți asumi niște riscuri. Am știut că e riscant atunci când am călărit împreună, când am pornit pe via ferrata sau când am mers în safari (nu de animale mi-a fost cel mai teamă, ci de țânțari), dar am fost conștientă că nevoia de a-mi proteja copilul nu trebuie să devină o barieră în calea unor experiențe care călesc spiritul, nu doar trupul. Niciunul dintre noi nu poate trăi veșnic într-o bulă ferită de toate pericolele, bolile, accidentele, insectele perfide, animalele sălbatice, înălțimile de la care am putea cădea sau adâncimile care ne-ar putea înghiți. Fără toate acestea ce-ar mai rămâne din viața noastră?

Te aud deja zicând: bine, bine, îmi place ce spui tu, vreau puțină aventură, dar de boli mă lipsesc bucuros. Te cred, și eu. Dar așa cum spuneam, pentru asta nu am o rețetă sau o garanție, doar câteva sfaturi care te vor ajuta să te simți mai stăpân pe siguranța copilului tău, într-o vacanță.

Folosește fără abatere mijloacele de siguranță disponibile pentru transport

Scaunul de mașină nu este un accesoriu negociabil. El trebuie instalat și folosit corect, fără excepții, la prima ieșire a copilului în lume și de fiecare dată, oriunde mergi și oricât de scurtă ar fi deplasarea. Iar acest lucru rămâne valabil până la vârsta la care poate să stea singur pe banchetă, cu centura fixată, la fel, fără abateri și negocieri. Pe subiectul acesta se poate scrie un întreg articol. Acum câteva săptămâni am participant la un eveniment dedicat tăticilor în care s-a vorbit foarte mult despre siguranță și ce se poate întâmpla cu un copil chiar și într-un accident ușor. M-am speriat, sincer, deși am douăzeci și cinci de ani de mers cu mașina, din care paisprezece cu un copil după mine. Te invit să citești pe blogul organizatoarei concluziile și recomandările cele mai importante: Cum să avem călătorii în siguranță cu cei mici.

Mai adaug doar că scaunul de mașină poate fi folosit și în avion, e mai sigur și mai confortabil pentru copilul mic, decât varianta mai ieftină în care îl ții la tine în brațe. Dacă te preocupă sănătatea și siguranța lui, plătești un loc în plus, de la bun început. Economia o poți face când ajungi la destinație, dacă ai decis să închiriezi o mașină.

Casca și echipamentele de protecție pentru diverse sporturi

Ca și în cazul scaunului de mașină, folosirea căștii de protecție nu se negociază, din punctul meu de vedere. Purtăm cască, plus alte echipamente de protecție, acolo unde se aplică, de fiecare dată când mergem pe o via ferrata sau când ne plimbăm cu bicicleta, cu rolele, cu calul și cu barca (la rafting). Nu accepta scuzele sau explicațiile celor care îți pun la dispoziție astfel de distracții fără să fie capabili să-ți ofere și echipamentul de protecție adecvat.

Poartă cu tine o trusă mică de prim ajutor și medicamente

Sfatul pe care l-am întâlnit de cele mai multe ori e să ai la tine mai mult decât crezi că ai nevoie. Mie experiența mi-a dovedit că nu trebuie să iei chiar tot ce crezi că ți-ar putea folosi în cantități industriale, mai ales dacă vacanța se întâmplă în locuri civilizate, în orașe mari cu farmacii și locuri din care te-ai putea aproviziona rapid. E bine să verifici totuși dinainte și să împachetezi minimul necesar sau tratamentul complet, dacă există unul. În ceea ce privește conținutul trusei medicale, cel mai bine e să discuți cu un medic pediatru, cel care știe cel mai bine sensibilitățile și eventualele probleme pe care le-ar putea întâmpina copilul tău, în funcție de vârstă. Noi am greșit de multe ori lăsând toată trusa în bagajul de cală, mi-am dat seama de asta abia când am vorbit cu Adriana de la Minicălătorii în patru și mi-a povestit cum a făcut febră mare fetița ei în avion, din senin și fără să fi avut simptome de răceală înainte, iar ea nu avea niciun antitermic la îndemână. Un antitermic, ceva de molfăit sau supt la aterizări și o sticlă cu apă pentru hidratare, eventual un decongestionant nazal, e setul minim pe care ar trebui să îl ai la tine, atunci când zbori.

În plus, la trusa de medicamente se mai adaugă:

• Dezinfectant / plasturi / bandaj
• Două tipuri de antitermice, de exemplu paracetamol și ibuprofen, se alternează la patru ore dacă cel mic face febră mare și nu vrea să scadă
• Un decongestionant nazal – dacă cel mic e deja răcit și are nasul înfundat, presiunea din avion poate avea efecte devastatoare asupra urechilor, e bine să îl ai și pe acesta la bagajul de mână
• Săruri pentru rehidratare orală
• Remedii pentru probleme de digestie (atât pentru constipație, cât și pentru diaree)
• Un termometru
• O pensetă (un briceag cu de toate e cel mai bun, vezi că pe acesta chiar nu-l poți lua în bagajul de mână, se confiscă)
• Melatonină – Petra a avut la un moment dat probleme mari cu insomniile, așa că ne-am obișnuit să avem la noi așa ceva, pentru orice eventualitate. Un copil care ajunge la un grad excesiv de oboseală nu este deloc de dorit, la drum. Discută cu medicul despre asta înainte.
• Un gel cu arnică pentru dureri musculare și altul cicatrizant, tot pe bază de plante – ambele se găsesc la magazinele naturiste în recipiente mici.
• Loțiune anti-țânțari + ceva pentru calmarea pișcăturilor. Despre asta detaliez mai târziu.

Dacă există probleme specifice și crezi că vei avea nevoie de medicamente din farmacie, nu uita să iei o rețetă cu tine, s-ar putea să nu poți cumpăra fără ea. Farmaciile din Europa sunt mult mai stricte în această privință decât cele din România. Dacă vreunul dintre voi poartă ochelari, nu strică de asemenea să ai rețeta cu tine, nu se știe când și cum se așează copilul pe ei sau îi sparge. Nu ni s-a întâmplat asta niciodată, dar m-am gândit mereu că ar fi fost destul de neplăcut.

Participă la un curs de prim ajutor

Un părinte responsabil nu se bazează doar pe noroc sau pe ajutorul altora. E vital să ai noțiunile de bază și să nu faci greșeli în momente critice. Cum spuneam acum mult timp: mie nu mi se întâmplă – și dacă?

Noi am făcut un curs de prim ajutor dedicat părinților la Parentime. Nu știu dacă și când se mai ține, găsești detalii aici sau multe alte variante dacă dai o căutare pe internet. Încă un exemplu e cursul de prim ajutor organizat de Asociația SAMAS, cu instructori autorizați de la Crucea Roșie, curs adaptat nevoilor specifice părinților și cu accent pe manevrele efectuate la copii în situații precum: electrocutare, înec, accident rutier, sufocare, hemoragii, plăgi, entorse, luxații, fracturi, arsuri, insolație, intoxicații, convulsii.

Ține la îndemână câteva numere de telefon

Ideal e să ai un pediatru care poate fi sunat la orice oră, dar nu cred că toți sunt așa disponibili. Pentru alte urgențe mai sunt două numere la care poți apela:

Toxapel – serviciul de urgență pentru intoxicații copii de la Spitalul Grigore Alexandrescu

• (021) 210.61.83
• (021) 210.62.82

Peditel – sfat medical pediatric prin telefon, nonstop.

• 1791

Numărul de la serviciul de asistență menționat pe asigurarea de sănătate pentru a afla unde este cel mai apropiată clinică pentru rezolvarea  problemei tale.

Încearcă să știi coordonatele locului în care te afli, în orice moment

În cazul unui accident, lipsa ta de orientare se poate transforma în întârzierea primirii unui ajutor specializat. E frumos să hoinărești, să picotești pe locul din dreapta sau să te bazezi pe gps, dar încearcă să fii conștient pe unde mergi și rămâi atent la numele localităților, la kilometrul de pe autostradă șamd. Înainte să suni la urgență, e obligatoriu să știi sau să afli unde ești.

Straturi iarna, pălărie de soare și cremă de protecție vara

Deși e logic, țin să scriu și despre asta pentru că de cele mai multe ori problemele mari au cauze mărunte. Iarna îmbracă-ți copilul așa cum te îmbraci pe tine, nu mai gros și în așa fel încât să-l dezechipezi și să-l echipezi relativ ușor când te muți de la exterior la interior și invers. Nu-l lăsa înfofolit în mașină doar pentru că ți-e greu să te lupți cu el. Vara nu-l ține în plin soare la amiază, la plajă se merge dimineața devreme și seara, capul se ține acoperit, iar crema solară cu factor de protecție mare se folosește cu încredere. Bebelușul nu dă doi bani pe bronz și nu-și dorește deloc să sufere de arsuri și mâncărimi de piele.

Asigurarea de sănătate

Nu ieși din țară fără să ai o asigurare de sănătate. Nu costă mult, se poate face pe durata călătoriei sau una valabilă un an, noi așa procedăm pentru că ieșim destul de des și e mai eficient din toate punctele de vedere. Citește condițiile, află ce acoperă și, cum spuneam mai sus, ține numărul la îndemână, pentru a primi sfaturi în situația în care cauți rapid o clinică sau un spital.

Atenție la excese alimentare

Am fost în locuri diverse și am mâncat și la restaurante curate și civilizate, și pe stradă sau în bombe care nu inspirau încredere. Nu am pățit niciodată nimic. Riscul a apărut mai degrabă din liberul la răsfăț și exces prilejuit de vacanță. Cu scuza că e vacanță, copilul (dar și adultul) are tendința de a se răsfăța necontrolat și amestecat, de a ronțăi compulsiv în mașină, de plictiseală, iar toate acestea duc la indigestii.

În ceea ce privește apa, sunt destinații în care trebuie să fii atent la ce bei și să preferi apa îmbuteliată. Opiniile extreme recomandă chiar evitarea fructelor care se consumă cu tot cu coajă sau spălarea acestora tot cu apă îmbuteliată. Ne-am spălat pe dinți cu apa din sticlă și am evitat băuturile cu gheață, dar nu am mers atât de departe încât să ne ferim de fructe, mai ales în țările în care ai ocazia să dai peste niște gusturi nemaipomenite. Dar e mai bine poate să fii extrem de precaut, decât să suferi după. În Africa am întâlnit hoteluri în care scria la masă că salata a fost spălată cu apă îmbuteliată. Deci unii suflă chiar și în salată. Cred că e în regulă să întrebi, dacă ești cu adevărat preocupat de acest risc.

Zone cu risc

Prima întrebare care se pune este dacă merită să mergi cu copilul foarte mic în zone cu risc mare de îmbolnăvire. Pentru a defini însă riscul îți recomand să studiezi cu atenție și să nu te bazezi doar pe ceea ce auzi în mass media. Când a lovit Ebola, tot turismul din Africa a avut de suferit, chiar și în țările unde nu s-a înregistrat niciun caz (nici atunci, nici după), media fiind responsabilă cu răspândirea generalizată a panicii. Cercetează avertismentele de călătorie de pe MAE, actualizările de pe WHO (World Health Organization), hărțile de răspândire pentru anumite boli (vezi aici, de exemplu, pentru malarie)  sau alte website-uri guvernamentale și folosește-ți bunul simț.

Vaccinuri

Eu nu sunt un mare fan al vaccinurilor – nu mă înțelege greșit, copilul nostru e vaccinat, dar parcă n-aș face vaccinuri în plus, doar pentru o călătorie de plăcere. Dacă ar fi încă foarte mică, aș alege doar destinațiile care nu impun un vaccin anume. Ai grijă că listele de recomandări sunt întotdeauna lungi, dar rareori sau puține sunt obligatorii, adică nu ești lăsat să intri în țara respectivă dacă nu prezinți dovada că l-ai făcut. Dacă te hotărăști totuși să iei copilul cu tine într-o zonă cu risc de îmbolnăvire, consultă neapărat un medic specialist în boli infecțioase și tropicale și, ca de obicei, citește, citește, citește. O decizie corectă este doar una bine informată. Alex are o vorbă pe care încerc mereu să nu o uit: „dacă eu nu știu cel mai bine ce are nevoie copilul meu, atunci cine?”

Insecte:

Într-un interviu pe care l-am dat de curând pentru Discovery.ro, Alex a spus o chestie foarte drăguță: „Se spune că cea mai bună prevenţie împotriva bolilor transmise de țânțari este să nu fii pişcat.”

Poți evita așadar pișcăturile prin mai multe metode:

• Evită sezonul ploios.
• Mergi în zonele înalte – unele parcuri din Tanzania, de exemplu, sunt situate la o altitudine mai mare, motiv pentru care nici nu sunt frecventate de ţânţari.
• Cumpără-ți hainele potrivite, pantaloni lungi și cămăși cu mânecă având țesături dense și rezistente la acul insectelor (există așa ceva, dar va trebui să cauți cu ceva timp înainte, posibil să nu găsești în România). Mai există şi varianta ţesăturilor gata impregnate cu soluţie anti-ţânţari și care ţin la un număr suficient de mare de spălări, dar se poate folosi și spray anti-ţânţari special pentru pulverizat pe hainele obișnuite. Stai cât mai acoperit, dacă sesizezi că sunt mulți țânțari în jur poți chiar să-ți bagi pantalonii în șosete și să lași cât mai puțină piele la vedere.
• Folosește spray-uri anti-țânțari concepute special pentru speciile exotice (de exemplu cele care conțin 40-50% DEET (N,N-Dietil-meta-toluamidă) în combinație cu brățări impregnate cu substanțe repelente, inclusiv naturale (de ex. lămâiţă, lavandă). Anumite substanțe nu sunt indicate pentru bebeluși, dar dacă ești într-o zonă periculoasă, află dacă nu cumva există un risc mai mare de contactare a bolii, decât cel al unor posibile efecte secundare.
• Verifică dacă la cazare există plase de țânțari în jurul patului.
• Ia medicamentele potrivite – cu sfatul medicului și documentarea ta temeinică privind necesitatea sau riscul unor efecte secundare.

  

Copilul e sănătos, dar ups, s-a rătăcit

Nu trebuie să fii cel mai iresponsabil părinte din lume ca să ai o astfel de surpriză. Mai ales la vârstele mici, copiii sunt alunecoși ca o bucată de săpun, acum îi ai în mână, acuși au dispărut. Iată cum poți scurta momentul de panică, sau poate chiar preîntâmpina astfel de situații:

• Alege întotdeauna un punct de întâlnire sau de regăsire, mai ales în locurile cu multe atracții pentru ei. Stabilește un punct de reper în care să vină să te aștepte, în caz că nu te mai vede sau, dacă e prea mic pentru asta, învață-l să stea pe loc pentru a putea fi găsit mai repede. Dacă ești pe munte, n-ar fi rău să îi atârni de gât sau de rucsăcel un fluier puternic.
• Asigură-te că a memorat numărul tău de telefon, inclusiv codul țării. Dacă ai un copil foarte agitat și activ, poate e bine chiar să poarte o brățară cu numerele de telefon ale părinților. Facem asta pentru căței uneori, nu văd de ce nu am fi la fel de precauți cu copiii. Din câte am auzit există chiar și brățări sau ceasuri cu GPS pentru copii, sună bine, dar n-am folosit niciodată.
• Învață-l să nu se lase dus de alți adulți oriunde și să recunoască persoanele la care ar putea apela pentru ajutor: de exemplu personalul unui magazin sau alți părinți cu copii.

Noi n-am pierdut-o niciodată pe Petra, dar am și stat mereu lipiți de ea, indiferent unde am fost, amândoi sau în ture. Alte probleme grave nu am avut în timpul călătoriilor, așa cum sper să nu ai nici tu.

Aștept și completările sau recomandările tale, dacă ai călătorit cu copilul sau copiii și ai avut experiențe sau situații la care nu am făcut referire în cele de mai sus. Iar dacă informațiile ți s-au părut utile, dă mai departe către prietenii tăi. Mulțumesc!

---

*Așa a reieșit din sondajul pe care te-am rugat să-l completezi și pentru care, dacă nu ai făcut-o încă, te rog în continuare să îmi acorzi cel mult două minute – vezi aici.