De fiecare dată când plec într-o nouă destinație încerc să citesc câțiva autori locali, clasici sau contemporani, romane sau monografii. Am mai scris despre asta, nu vreau să mă repet, dar țin să îți atrag atenția că am completat articolul CĂRȚI PENTRU PREGĂTIREA UNEI CĂLĂTORII cu o nouă secțiune, dedicată Irlandei. Am pus acolo șase titluri, printre care și cartea pe care ți-o recomand astăzi: Cenușa Angelei, de Frank McCourt – Colecția Cărți Cult, Editura Art.
„Peste tot, oamenii se laudă și se plâng de neajunsurile primilor ani din viețile lor, dar nimic nu se poate compara cu versiunea irlandeză: sărăcia; tatăl alcoolic, bleg și gură spartă; mama pioasă și resemnată gemând lângă foc; preoți pompoși; învățători brutali; englezii și lucrurile înfiorătoare pe care le-am îndurat din partea lor timp de opt sute de ani interminabili.
Și, mai presus de toate, eram uzi.”
Biografia unei copilării irlandeze
Afli despre ce e vorba din prima pagină a cărții. Dar nici asta, nici descrierile sau laudele pe care le vei citi înainte despre Cenușa Angelei sau autor, Frank McCourt, nu te pregătesc pentru maniera extraordinară în care Francis alege să-și povestească primii ani de viață, trăiți într-o sărăcie și o foame în care nici nu-ți poți imagina că se poate supraviețui. Cu voce de copil și un umor nemăsurat, fiecare rând te surprinde, te șochează, te zguduie și, culmea culmilor, te încântă. Nu poți să dai nicio pagină fără să admiri talentul scriitorului și puterea lui de a privi un astfel de trecut cu ochiul inocent al copilăriei, cu toleranța pe care numai imaturitatea o poate dovedi și cu plăcerea simplă de a râde și de a-i oferi cititorului supapa necesară pentru a nu fi sufocat de faptele și detaliile cumplite.
„Domnul spune că e lucru mare să-ți dai viața pentru Credință și tata spune că e lucru mare să-ți dai viața pentru Irlanda și eu mă întreb dac-o exista careva pe lumea asta care să ne vrea vii. Frații mei sunt morți, sora mea e moartă și mă întreb dacă or fi murit pentru Irlanda sau pentru Credință. Tata spune că erau prea mici ca să moară pentru ceva. Mama spune că au murit de boală și de foame și pentru că el nu găsește niciodată de lucru. El face eh, Angela, apoi își pune șapca și iese la o plimbare lungă.”
Personaje negative privite cu sensibilitate
Dintre toate personajele, portretul tatălui nu-ți poate ieși din minte. Un bețiv iresponsabil, dar pe care vocea de copil îl prezintă cu sufletul, nu cu rațiunea.
„Știu când face tata prostia. Știu când bea banii de șomaj și mama e disperată și trebuie să se milogească la Societatea Sfântul Vicențiu de Paul și să cumpere pe datorie de la prăvălia lui Kathleen O’Connell, dar nu vreau să-i întorc spatele și să alerg la mama. Cum să fac așa ceva când eu mă scol în fiecare dimineață devreme, odată cu el, în timp ce restul lumii doarme? El aprinde focul, pregătește ceaiul și cântă să audă doar el sau îmi citește ziarul în șoaptă, să nu audă restul familiei. Mikey Molloy mi l-a furat pe Cuchulain. Îngerul de pe Treapta a Șaptea a plecat în altă parte, dar tata rămâne al meu diminețile. […..]
Eu cred că tata e ca Sfânta Treime, are trei oameni în el, cel de dimineață cu ziarul, cel de seara cu poveștile și rugăciunile și apoi cel care face prostia și vine acasă duhnind a whisky și ne cere să ne dăm viața pentru Irlanda.”
Ceai la borcan și pâine
Ceaiul băut în borcan, pentru că familia nu are nici măcar căni, reapare pe tot parcursul cărții, aliment și alinare în momentele de foame. Dacă e cu o felie de pâine e și mai bine. Poate și cu puțin zahăr, dar nu prea mult, pentru că nici acesta nu e de risipit, nici măcar la rudele care o duc ceva mai bine.
Premii
Cenușa Angelei a primit premiul Pulitzer, National Book Critics Circle Award și premiul pentru cea mai bună biografie acordat de Los Angeles Times. Dincolo de premii, eu pot să spun că nu am mai citit așa ceva, de aceea ți-o recomand și sunt convinsă că o vei aprecia la fel de mult. Dacă te-am convins, o poți comanda cu transport gratuit de aici,*
*valabil la momentul în care a fost publicat articolul.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
