Drumul către Sparta. Alergând prin Grecia, cu Dean Karnazes

Drumul către Sparta e mai mult decât o carte despre Maraton. E o carte despre depășirea limitelor, pasiune, istorie și, nu în ultimul rând, farmecul aparte al Greciei. Totul prin ochii unui atlet american care își redescoperă sufletul de grec, alergând pe urmele lui Fidipide.

Drumul către Sparta, Dean Karnazes

Colecția iRUN, editura Preda Publishing

Drumul către Sparta, Dean Karnazes

Nu fac parte din elita tot mai bine reprezentată a alergătorilor. Am avut tentativele mele, dar n-am reușit niciodată să alerg mai mult de cinci – șase kilometri. Asta nu mă împiedică însă să-i urmăresc fascinată pe cei care se antrenează și ajung să alerge maratoane sau poate chiar mai mult de atât. În curând se va ține a noua ediție de EcoMarathon, un eveniment la care am participat ca spectatori de două ori până acum și pe care nu-l vom rata nici anul acesta. De aceea cred că e momentul foarte potrivit să recomand Drumul către Sparta, o carte care nu se adresează numai atleților. Fiecare va găsi ceva între paginile ei: unul va rezona cu durerea și eforturile inumane din timpul Spartatlonului, altul va fi motivat de perseverența și exemplul autorului, iar călătorul va vibra la descrierile și obiceiurile Greciei, dorindu-și să ajungă cât mai curând în insulele sau zonele rurale atât de frumos descrise de Dean Karnazes.

Nu știu câți dintre cititori cunosc detaliile, poveștile sau legendele țesute în jurul bătăliei care a inspirat Maratonul. Se spune că traseul grecului Fidipide a reprezentat mai mult decât unoscuta cursă de la Maraton la Atena – pentru că înainte de aceasta a fost trimis și de la Atena la Sparta. Nu-i de mirare că și-a dat sufletul la final, altfel cei 42 de kilometri nu ar fi trebuit să ucidă un alergător profesionist ca el.  Până nu citești tot nu poți măsura adevărata importanță a faptelor lui Fidipide pentru victoria Greciei și un viitor care ar fi putut să arate cu totul altfel. Am lecturat cu mare plăcere și curiozitate crescândă povestea acestui erou, un curier al acelor vremuri sau așa cum se numeau pe atunci: hemerodromoi. Fragmentele din antichitate sunt foarte bine narate și ingenios intercalate în provocarea contemporană a autorului, el însuși având strămoși greci.

Câteva detalii despre Maraton, pentru cei care vor să știe mai mult decât distanța, anume 42.1 kilometri:

  • Etimologia cuvântului maraton vine de la câmpul de fenicul prin care forțele persane au invadat Grecia, în 490 î.Hr (p. 29)
  • Nuditatea în timpul competițiilor (chiar dacă era vorba de alte sporturi sau sprint) era încurajată. „Actul simbolic al unui om de a se dezbrăca îl golește de ego și pretenții, de prejudecăți și stereotipuri, eliminând astfel stratificarea socială. Sportivii intrau în arenă ca egali.” (p. 58)
  • Grecii au fost primii care au înțeles importanța comunicării rapide între orașele stat. „Vestitorii pe două picioare [hemerodromoi] erau echivalentul internetului de mare viteză, iar distanțele pe care aceștia le acopereau erau dincolo de orice maraton modern.”
  • Maratonul Olimpic, așa cum este cunoscut azi, nu făcea parte din Jocurile Olimpice ale Greciei Antice. Pierre de Coubertin, un nobil francez, a fost cel care a relansat Jocurile în 1896, la Atena. La această primă ediție modernă a fost introdusă și cursa de maraton. Competiția era ultimul eveniment, iar distanța inițială corespundea celei dintre Maraton și Atena, anume 39,99 de kilometri. Distanța a crescut pentru că la ediția din anul 1908, ținută la Londra, Regele Angliei a dorit ca maratonul să se încheie exact în fața lojei de pe noul stadion White City, ajungându-se astfel la 42,195 de kilometri. (p. 57 și p. 298)

În Drumul către Sparta vei descoperi și mai multe detalii interesante despre alergare, sport, puterea omului și condițiile extrem de dure ale Spartatlonului. Scrisă cu emoție, pasiune și umor, e o lectură numai bună pentru sezonul în care ai putea să te hotărăști să faci mai multă mișcare. Fugi să ți-o cumperi.

De ce navighează oamenii pe astfel de mări, mă întrebam? De ce să nu stai ancorat în siguranță, în port, adăpostit de furtună? Nu ne punea nimeni pistolul la tâmplă să venim aici – atunci, de ce ne băgam singuri într-o astfel de suferință?

Răspunsul e pentru că noi, spartatloniștii, căutăm să deschidem o poartă care să ne ofere o înțelegere mai profundă asupra dimensiunii misterioase unde sălășluiește spiritul uman, un loc în care ne așteaptă aventuri grozave, dar unde pândesc și pericolele în întuneric. Bătălia se dă întotdeauna în interior, iar Spartatlonul oferă un portal rar către tine însuți, o privire fugară spre adevărata noastră fire.

Dean Karnazes, Drumul către Sparta.

Drumul către Sparta, Dean Karnazes

 

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.