A zecea zi
Inainte de culcare consultasem harta pentru a stabili traseul pentru a doua zi. Obiectivul final e sa ajungem spre iesirea din Austria, intr-una din localitatile de langa Neusiedler See. Ne gandim sa oprim chiar in Purbach, tot din placerea de a repeta experienta anului trecut, dar suntem destul de deschisi si la orice alta varianta ce ar putea sa ne tenteze prin zona respectiva. Pana acolo insa ne dorim sa mai vedem ceva, chiar daca doar din mers. Eliminam fara sa stam pe ganduri autostrada si ne notam un traseu despre care nu stim nimic, dar care se dovedeste a fi ceea ce vom numi cei mai frumosi 300 de kilometri din Austria. Pe harta se poate deja ghici drumul cu nenumarate curbe si schimbari de altitudine, dar nu reiese de nicaieri frumusetea deliranta a peisajului.
Cuvintele sunt prea sarace si imi e greu sa descriu ce am vazut fara sa repet aceleasi expresii pe care le-am tot folosit deja.
De data aceasta las mai mult imaginile sa vorbeasca si sa transmita ceea ce am simtit si vazut pe drum. Si adaug la imagini si o harta, ca o invitatie adresata tutror celor ce vor calatori in Austria. Daca puteti, alegeti acest drum. Curbe, munte, ape involburate, dar atentie la camioanele cu busteni care taie acele de par pe contrasens exact ca pe Cheia! E singurul drum pe care, cu cunostintele mele umile de germana, am vazut limitari de viteza adresate motociclistilor! Mai e nevoie sa spun mai mult?
Ploaia nu ne-a prins decat spre final, dar costumul de ploaie si-a dovedit tot drumul utilitatea pentru a-mi pastra caldura corpului la locul ei. Iar dupa ploaie nu-mi puteam desprinde ochii de la cel mai electric curcubeu pe care am avut vreodata ocazia sa il vad.
Innoptam, asa cum ne dorisem, in Purbach. In timp ce ne cautam pensiune ma zgarii pe ochi vazand toate cramele de vinuri de a caror existenta abia acum aflu. Gasim un apartament cu un pret rezonabil, dar apartament in toata regula, ocupa etajul unei case si are hol mare, bucatarie dotata cu tot ce trebuie, doua bai, doua camere plus curte cu leagane si iaz cu pesti rosii… of, de ce suntem la capatul excursiei? Aici stim ce am avea de facut: balaceala in timpul zilei si degustari la final de zi. Ce chin!
La ora la care reusim sa scapam de indatoririle de parinti e deja intuneric si nu ne mai facem sperante ca mai gasim ceva deschis. Iesim la o plimbare si avem totusi noroc, de undeva se aud voci si se pare ca una din crame nu si-a inchis inca usa. Cramele arata ca niste casute triunghiulare mici, din caramida, cu acoperisul invelit in iarba, cu o mica terasa in fata si cine stie cata imensitatea de beci dedesubt (se poate vedea aici unde am stat si cum arata www.kellerschenke.at). Vinul alb e bun. Vinul rosu e excelent asa ca ii rugam sa ne arate sticla si ne hotaram sa luam si pentru acasa si pentru Adi, alaturi de care ne-ar placea sa fim acolo.
E un final placut de zi si din nefericire e ultima zi in Austria. Urmeaza drumul, urmeaza Ungaria, apoi Romania si readaptarea la jungla. Somn usor Austria si sper sa ne revedem in curand!
Citeste si
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
