A noua zi – calatori pe 6 picioare 🙂
Chiar daca a plouat toata noaptea, pentru prima data nu mai avem parte de noroi. Gazonul bine intretinut al campingului nu te murdareste, ba aproape ca iti vine sa te descalti si sa te bucuri de efectul inviorator al unui masaj natural. La sala de dusuri imi place la nebunie ca exista cateva cabine care dau intimitate si in jurul unei chiuvete, asta in cazul in care alegi varianta prescurtata a spalatului dar nu ai chef sa iti prezinti defectele in vazul lumii, asa pe stomacul gol. Copii au si ei sectiunea lor separata, cu chiuvete la diverse inaltimi, pentru cei mai mici pitici, iar bebelusii au cadita si masa de infasat. Abia astept sa ii arat asta Petrei!
Afara e placut, dar cerul se schimba ca o domnisoara nehotarata, la fiecare sfert de ora, aratand ba vreme buna, ba nori de ploaie. Daca nu ar fi peisajul superb din jur nici nu ne-am mai obosi sa ridicam ochii sa consultam astrele zilei. Ne vedem de program asa cum ne-am propus si pornim din nou spre Toplitzsee. Acolo gasim o barca gata sa ne duca intr-un tur al lacului si sa ne lase pe calea de acces catre Kammersee. Plutim pe suprafata apei nestiind (of, cat mai stam fara sa invatam germana?) ca sub stratul de apa dulce se afla un strat de apa sarata si poate ceva aur aruncat de nazisti. Vedem cascade si ne lasam iarasi furati de un peisaj salbatic si de jocul de apa, munte si nori. Ghinionul i se pune insa in cale lui Alex si imediat ce ajungem la Kammersee incepe sa ploua destul de tare. Fa poze daca mai poti! Mai stam putin privind barca uda si asteptam la adapostul unor copaci. Ploaia trece facand intoarcerea pe lac placuta si contribuind la oftica fotografilor ce mai ca ar face cale intoarsa pentru a-si recupera imaginile pierdute printre stropi si cerul plumburiu. Nu ne mai intoarcem pe aceeasi carare si pornim la o promenada prin padure. Am citit ca si Freud venea pe aici ca sa culeaga ciuperci sau .. poate cateva momente de liniste departe de haosul psihanalitic? Ciuperci n-am cautat dar exista trasee variate si din cand in cand poti gasi bancute pentru odihna sau toalete ecologice. Imi pare rau ca nu avem mai multe zile pentru a descoperi toate cararile si pentru a urca sus spre cabane, cu siguranta ca e frumos si ca ar merita. Ne propunem sa facem la un moment dat o vacanta montana pentru Petra si pentru dezmortirea oaselor noastre anchilozate.
Ratacind pe carari ne intoarcem in cele din urma pe malul lacului mare Grundlsee. Un vant puternic increteste apa si pielea de pe noi. Ne hotaram sa dam o fuga intr-o zona mai adapostita si ne intoarcem cu masina pana in Bad Aussee, orasul considerat a fi buricul, sau literar spus, punctul central al Austriei. Incepem plimbarea, ca niste sportivi ce suntem, cu o pauza de masa intr-un restaurant, decizie inspirata de altfel. Cat stam acolo ploua iar. Cand iesim imi vine in cap vorba aia cu „nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase”… da, recunosc, am mancat delicioasa supa de usturoi dar nu despre asta e vorba. Afara e soare si senin, daca restaurantul nu ar fi avut ferestre care sa tradeze prezenta rafalelor de ploaie ai fi zis ca a trecut masina de stopit strazi. Ne mai plimbam pe strazile cochete ale orasului si ne oprim in parcul din centru, pe valea raului Traun. Cascam mirati ochii la podul in forma de logo Mercedes ce marcheaza centrul Austriei. Incercam sa aflam ce legatura e intre brand si Bad Aussee dar ne simtim iarasi ca la poarta noua. Exista niste texte pe acolo in aceeasi limba germana pe care nu o cunoastem si nici pe net nu gasim mare lucru. As vrea si acum sa aflu daca e branding curat sau daca exista ceva istoric in spatele acestei prezente, poate dintre cei care vor citi povestea noastra se va gasi macar unul mai documentat ca noi, capabil sa ne deschida ochii.
Spre seara ne intoarcem la camping unde avem un musteriu nou la saltea. Dupa ce mancam cu bunicii la pensiune si Petra e gata de somn, ne trezim ca vrea sa se intoarca cu noi la cort. Luam coletul, facem dusul de seara contra cronometru (usa la dusuri se inchidea la 23) si ne bagam la nani. Rafale puternice de vant ce scutura cu vuiete destul de infricosatoare padurea din apropiere dar si folia de deasupra cortului (la fel de sinistru) ne anunta iarasi o noapte de ploaie. Se pare ca Petra nu e interesata de acest aspect si adoarme cu toata galagia din jur iar noi, dupa o mica planificare a zilei urmatoare, ii urmam exemplul si ne dam un „blid” date cu Mos Ene.
Citeste si
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
