Feb
2010
Welcome to Cairo, my friend!
Cum am plecat spre Cairo se ştie, dar pentru cine nu a aflat deja, există mărturia scrisă a unei decizii spontane în articolul Sfântul Valentin călare pe cămilă. Pe scurt, călătorului nu îi trebuie multe motive să plece la drum, iar combinaţia dintre un preţ special la biletul de avion şi atracţia uneia dintre cele mai vechi civilizaţii e reţetă sigură pentru o decolare în viteză, fără prea multă deliberare sau strategie.
La două zile de la întoarcere încerc încă să îmi revin şi să îmi adun gândurile făcute praf de haosul şi zgomotul unui oraş surprinzător, nebun, cumul şi maxim de tot ceea ce credeam că poate fi mai rău şi de ne-egalat prin Bucureşti. Încerc de asemenea să îmi liniştesc palpitaţiile provocate de atingerea unor monumente unice la care nici cu gândul nu visam să ajung atât de curând: piramidele. Şi încerc să îmi reconstruiesc spaţiul personal în profunzime agresat de aparent simplul şi amabilul „welcome to Cairo” manifestat în forme insistente şi comerciale la fiecare pas, la fiecare privire ridicată din pământ.
Mi-ar fi greu să vorbesc despre tot ceea ce am trăit în cele trei zile în Cairo şi împrejurimi. Aşa că îmi voi grupa amintirile în câteva capitole:
1. Cairo pentru fraieri – ce poţi păţi oricât de prevenit ai fi
2. Oameni şi maşini – care pe care
3. O civilizaţie apusă – de tot
Muzeul de Egiptologie – partea I
Muzeul de Egiptolofie – partea a IIa
4. Creştinism, islamism şi romantism la mal de Nil
5. Nota de plată – bugetul, preţuri, locuri
Dedic această serie de articole tuturor persoanelor care au dovedit că au un suflet mai mare decât Africa, donând în campania în care am fost şi eu puţin implicată, pentru Daniel Răduţă. Dedic aceste amintiri Lunei Maria, un copil minunat care a înţeles ce înseamnă caritatea şi celor care au decis să plătească pentru rândurile mele, făcând donaţii pentru ca Daniel să apuce să îşi vadă copilul crescând. Se pare că zânele există şi că lucruri extraordinare se pot întâmpla atunci când crezi şi înţelegi că orice mic ajutor se adună pentru a face posibil un mare miracol.
Pe măsură ce voi publica povestea, veţi putea accesa fiecare capitol şi de aici, dând click pe titlurile de mai sus. Începem astăzi, cu primul capitoll, Cairo pentru fraieri.
Albumul lui Alex
Let's.do.it.Romania
In principiu Piramidele si Sfinxul le-am vazut muuult mai bine la TV, si pe din afara si pe dinauntru…
)…
Sigur, a fost o experienta, am cascat un pic gura da’ nu pot spune ca am cazut pe spate.
Cu adevarat interesant a fost Muzaul de egiptologie, de altfel singurul lucru pentru care as mai merge in Cairo, de altfel un oras murdar.
Noroc ca am stat in Heliopolis, intr-un hotel curat (Le Meridien), zona linistita, mic dejun calumea. Cat despre cina recomand un restaurant plutitor, pe Nil. Masa, spectacol si ce are Cairo cu adevarat frumos, malurile Nilului, noaptea.
Cat despre zi…praf, case ce odinioara erau superbe si acum sunt darapanate (in Cairo odata stabilit un contract de inchiriere – asta acum 50 de ani – valoarea chiriei a ramas aceeasi iar contractul s-a transmis din tata in fiu; in consecinta proprietarii nu-si mai repara casele, desi reconditionata ar arata extraordinar), o aglomeratie infernala (vinerea chiar mai aglomerat
Si o chestie interesanta. Orasul Mortilor. Sase kilometri si jumatate de cimitir populat cu morti (la adancime) si vii (la suprafata)…
Sunt de acord cu tine, cam asta am zis si eu prin articolele pe care le-am publicat pana acum. Totusi piramidele m-au impresionat, e imposibil sa nu fii impresionat daca iesi din contextul actual si le pui in contextul vremii lor. Si da, ceea ce am vazut in muzeu este extraordinar. Din pacate in Orasul Mortilor nu am reusit sa ajung si imi pare rau…
Apropo, stiu ca am ramas in urma cu scrisul, mai am inca vreo doua capitole de acoperit, va veni si vremea lor!
Noi nici nu am avut acces la ele, in sensul ca sa ne si urcam pe toti bolovanii. Oricum, carciuma de langa (Mena House sau acum ii zice The Moghul Room) a fost simpaticuta, ba chiar interpretii de pe acolo se chinuiau sa zdranganea ceva repertoriu romanesc.
Cairo mi-a placut doar pentru Muzaul de egiptologie.
Sharm el sheik insa…alta poveste
De urcat nici acum nu e voie sa urci. Doar pana la intrare.
La Sharm el sheik nu am ajuns, dar daca ar fi sa aleg intre desert si statiune / oras, as alege desertul pentru o a doua excursie in Egipt.
Ba eu cred ca m-as propti drept la El Gouna
[...] promis că voi încheia serialul Welcome to Cairo, my friend cu bugetul acestei ieşiri. Cum n-am făcut-o la timp, bineînţeles că a fost complicat să îmi [...]