călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Mar
2010
4. O civilizaţie apusă – de tot! (continuare)
Partea a II-a
După vizita la Giza (vezi partea I aici), drumul nostru a continuat spre Dashur, Memphis şi Saqqara.
La Dashur, spre deosebire de Giza, am putut să îmi savurez cu adevărat momentul meu de contemplare, de data aceasta de la înălţime. Am urcat până la intrarea în Piramida Roşie unde e drept că am încercat să fac doi-trei paşi pe culoarul care cobora spre centrul ei. Nu am înaintat prea mult până să simt că mi se taie cablul de alimentare cu aer şi am ţâşnit înapoi spre ieşire. Alex m-a felicitat pentru decizia inspirată, confirmându-mi că nu aş fi putut rezista la aerul ]nchis condimentat cu un miros puternic de amoniac în adâncul ei. Avantajul e că am rămas acolo sus, lângă intrare, eu şi un paznic paşnic. Totul în jur era liber şi liniştit, nu tu autocare, nu tu calxoane, doar galbenul roşiatic al pământului şi albastrul cerului. Înainte să construiască cu succes Piramida Roşie, tatăl lui Keops a mai avut o încercare, finalizată în ceea ce se cheamă Bent Pyramide – Piramida turtită. Deşi excepţionali matematicieni, se pare că au greşit unghiul, pe care au decis să îl regleze din mers. Nu am ajuns până lângă aceasta însă am putut să o admirăm liniştiţi de la distanţă.
Piramida Rosie
intrarea in Piramida Rosie
coborarea in piramida
cutreierand prin piramida
la interior
galben rosiatic si albastru..
noi si un autocarul de oameni veniti la pozat
Piramida Turtita
Un inceput de desert
Vizita la Memphis, capitala veche a Egiptului, a fost rapidă şi grăbită. O mare parte din timp l-am pierdut, din nou, la toalete (sau toaletă ca să mă exprim mai corect), după care am aruncat un ochi puţin trist la giganticul Ramses al II-lea, plin de praf, aşezat într-o poziţie nefirescă, pe spate, în curtea interioară a unei clădiri mult prea strâmtă pentru el. Am avut fără să vreau senzaţia că mă aflu în faţa unei statui leniniste dărâmate la revoluţie. Cred că Ramses ar merita o poziţie mai demnă de atât.
Ramses care face nani
frumos profil!
frumusete antica
alt Ramses zbenguindu-se prin curte
Sfinxul care pazeste muzeul
La Saqqara am ajuns pe ultima sută de secunde. Am ratat şi aici intrarea într-o piramidă (mică de data aceasta, aş fi putut sa încerc) inedită prin faptul că avea la interior hieroglife – dacă nu mă înşel era cea a lui Teti. Au urmat, tot în mare grabă şi secret (ca sa se să justifice bacşisul pentru „ghidaj” şi poze) câteva morminte cu picturi foarte frumoase şi o ocheadă la cea mai veche piramidă din lume: Piramida în trepte a lui Zoser. Am încercat un gust amar pentru că mi-am dar seamă că de aici ar fi trebuit să înceapă plimbarea noastră, locul merită studiat cu atenţie, în amănunt. Recomand oricui să vadă Dashur şi Saqqara într-o zi şi Giza în alta. De Memphis te poţi lipsi fără să pierzi prea mult.
hieroglife
picturi in interiorul mormintelor
detaliu
detaliu
inca unul..
intarare in mormant
Sursa de bacsis
"ghid"
intarea la Piramida in trepte
Piramida in trepte
Piramida in trepte a lui Zoser
La finalul unei zile victorioase
piramida cu hieroglife la interior
La final, după o zi în care ne-am lăsat cuceriţi de Măreţia cu M mare a unei civilizaţii apuse, am ales să revenim la Giza, pentru spectacolul de sunet şi lumină o realizare impresionantă pe o scenă pe măsură. Sfinxul vorbeşte, iar piramidele sunt ecran pentru proiecţia simbolică a celor mai importante momente istorice, pentru amintiri vechi de mii de ani! E trist cînd stai să te gândeşti: Alexandru cel Mare a cucerit dar a respectat şi încurajat erudiţia egiptenilor, construind la Alexandria cea mai mare bibliotecă din lume. Romanii, pasionaţi şi ei de arta egipteană, au furat, au cărat obeliscuri şi alte opere – ajungând până la a face copii la ei în ţară, dar una peste alta au respectat şi asimilat tradiţiile. După toate acestea a trebuit să vină creştinismul şi împăratul Theodosius care a închis templele şi a interzis obiceiurile „păgâne”. O convertire forţată care a însemnat sfărşitul tragic a peste 3000 de ani de continuitate religioasă în Egipt. Odată cu venirea otomanilor, creştinii au fost şi ei prigoniţi iar Cairo a înflorit şi a devenit un important centru al islamismului.
Spectacol de sunet si lumina la Giza
Spectacol de sunet si lumina la Giza
Spectacol de sunet si lumina la Giza
Spectacol de sunet si lumina la Giza
Spectacol de sunet si lumina la Giza
Spectacol de sunet si lumina la Giza
După toată povestea asta e normal ca acestei ţări să îi fie destul de greu să mai fie comparată cu ceea ce a fost cândva. Face tot ce poate însă să profite, să încurajeze turismul, să vîndă istorie. Să aplaudăm aşadar şi să ne bucurăm de ceea ce a rămas, de contactul palpabil cu trecutul (da, poţi să pui mâna) şi cu ceea ce un popor deosebit a creat, chiar şi acum 4500 de ani.
Articole din aceeaşi serie:
O civilizaţie apusă – de tot (partea 1)
Oameni şi maşini – care pe care
Impresii scrise de: Roxana
Perioada călătoriei: 13-17 Februarie 2010
3 Comentarii la “4. O civilizaţie apusă – de tot! (continuare)”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Adevarul este ca musulmanii au distrus acolo foarte mult, dar inca mai ai ce vedea… Dupa ce am vazut numai temple pana la granita cu Sudanul, sincer, mi s-a cam luat …
Calatorul musai tre’ sa mai viziteze in Egipt:
- Luxorul si Sinaiul (cu Sf Ecaterina si Dahab)
- Gradinile subacvatice din Marea Rosie
Dupa care sa scrie la fel frumos despre ele, ca si despre piramide si celelalte.
Ioana, da, da, da!
Calatorul asta vrea musai sa mai ajunga in Egipt si tot musai vrea sa stea putin si prin desert. Sa ajunga acolo ca dupa aceea povestile vin de la sine.
Multumesc mult!