Străin în oraşul meu (8)- #prinbucureştiulmeu

Cred că ultimul lucru la care mă gândeam în momentul în care am început serialul Străin în oraşul meu era că voi fi cu adevărat tratată ca un turist. La început m-au luat de vizitator taximetriştii de la ieşirea din Gara de Nord, apoi am fost abordată în limba lui Shakespeare de către populaţia locală din Piaţa Obor. Iar într-o bună zi am primit un mail de la Corina Georgescu de la blogdeturism.ro în care ne invita să participăm la o excursie de o zi  intitulată #prinbucurestiulmeu. Şi asta după ce tocmai ieşisem din hibernare şi reuşisem să mai dau o tură nocturnă prin oraş.

Voi păstra aşadar sentimentul dobândit – de turist – şi vă voi plimba pentru o zi prin Bucureşti, dar nu ca ghid ci ca simplu turist. Drum bun!

Sună cocoşul. Aţi înţeles bine, cocoşul nu poate să sune, dar alarma tip cucurigu de la telefon e capabilă să mă scoată dintr-un vis în care mi-ar fi plăcut să mai zăbovesc. Ieri acelaşi instrument afurisit îmi cânta cucurigu cot la cot cu un cocoş în carne şi pene, pe la 5 dimineaţa, în Sibiu. Aşa că acum îmi este atât de somn încât nici nu recunosc patul în care mă trezesc. Scuzabil, astăzi sunt turist. Din fericire pentru Alex, pe el în recunosc şi nu îl iau la palme.

Plecăm spre Piaţa Victoriei, de unde ne va prelua autocarul. Nimerim metroul, ajungem primii, cu 10 minute înainte de vreme. Îl ochim pe Cezar, aflat şi el întâmplător prin Bucureşti şi stăm puţin la umbra unui panou publicitar, până apare autocarul şi ceilalţi „turişti”. O parte mică dintre cei care participă chiar au sosit din Timişoara, făcându-i de ruşine pe cei care nu au fost în stare să îşi onoreze promisiunea deşi nu ar fi avut nevoie de avion pentru asta.

Ce bine e în autocar, în sfârşit răcoare! Oau, avem şi un ghid, e chiar drăguţ, ar fi bine să ocupăm locurile din faţă, ca tocilarii, să vedem mai bine! Pardon, am vrut să zic auzim!

Cum? Am ajuns deja la Cotroceni? Cotroceni sau aeroport? În fine, trec de control, îmi piuie zdrăngănelele de la gât şi asta îi derutează, uită să mă caute de mitraliera pitită în adidaşi. Pe aici am mai fost în altă excursie despre care am povestit deja cu toate acestea mă bucur mult să văd că vom avea acelaşi ghid. Ceilalţi sunt şi ei de aceeaşi părere, ceva din pasiunea şi din cunoştinţele doamnei ni se fixează fără efort în memorie, ba mai învăţăm sau ne mai reamintim şi puţină istorie! Cum spuneam şi în articolul mai vechi, o vizită la Cotroceni face bine la sentimentul de român şi îţi mai ridică respectul de sine! Din păcate poze care să surprindă sentimentul nu avem şi nici imagini cu interioarele. Vă arăt totuşi câţiva dintre românii care au fost fericiţi cu acest tur.

[o galerie amplă cu cei surprinşi de paparazzi la acest eveniment găsiţi în galeria Oameni #prinbucurestiulmeu]

Nu m-ar fi deranjat nici o plimbare prin fostele grădini ale palatului, adică în Grădina Botanică, pe unde mikapana s-a pierdut în căutarea identităţii uitate (atenţie aşadar, la Cotroceni nu se intră fără buletin!) şi de unde a venit cu ceva flori foarte frumoase, în formă digitală. Din păcate nu avem parte de o plimbare în grup pe acolo dar mă consolez cu gândul că vom ajunge în Herăstrău, la Muzeul Satului. Abia ce m-am întors de la Sibiu, unde am reuşit să văd muzeul Astra şi chiar sunt curioasă să fac o comparaţie proaspătă. Bucuria e şi mai mare când văd că se sărbătoresc zilele Maramureşului, bucurie acompaniată de un dor subit de acele meleaguri. Nu mă ţine prea mult entuziasmul şi nici dorul pentru că urmează un fel de maraton în care ghidul se străduie să respire cât mai puţin şi să ne spună cât mai multe şi alergăm de colo colo… Nu mai avem timp, trebuie să fim la oră fixă la Palatul Parlamentului.

[mai multe imagini la Muzeul Satului #prinbucureştiulmeu]

La Palatul Parlamentului observ diferenţa clară între un ghid bun, pasionat de ceea ce are de arătat (cum a fost cel de la Cotroceni) şi unul care nu face eforturi prea mari să înlăture plictiseala şi ne prezinte partea oficială a monstrului numit şi Casa Poporului. Prea mare, prea ornamentat, prea încărcat, prea de tot! Am mai fost şi pe aici acum mulţi ani dar trăiesc acelaşi sentiment de greutate în stomac, de parcă aş fi mâncat prea mult dulce. Să lăsăm pozele să intre în detalii.

[muuult mai multe imagini la Palatul Parlamentului #prinbucureştiulmeu]

Bine că ieşim la un moment dat pe balcon şi ne mai relaxăm pozând artistic cu faţa sau cu spatele la bulevardul celor mai odioase fântâni pe care le-am văzut vreodată!

[galeria completă aici: Oameni #prinbucurestiulmeu]

Şi chiar dacă am mai fi putut nu cred că am mai fi vrut să continuăm. Incursiunea prin trei muzee pare deja a fi cam mult pentru o zi. În urma votului general, mai facem doar o plimbare cu autocarul prin Bucureştiul despre care Ionuţ încă reuşeşte să ne ofere informaţii interesante!

Se ştie că dragostea trece prin stomac (sau prin vene pentru cei care preferă alcoolul pe stomacul gol) şi acest lucru este valabil şi în relaţia cu un oraş. Bucureştiul te poate hrăni bine, chiar dacă de cele mai multe ori e destul de pretenţios la preţuri. Am invadat aşadar restaurantul Kopel’s de unde am plecat aproape ultimii, lăsând-o în urmă doar pe Corina, căreia îi mulţumim foarte foarte mult pentru această minunată zi.

Tot la capitolul mulţumiri intră şi Paralela 45 care ne-a pus autocarul la scară, Norc.ro pentru că ne-a deschis uşile la vizitat şi pozat pe principiul „gratis mamă soacră”,  Hotel Răzvan care ne-a pregătit pacheţelele şi ne-a potolit foamea şi setea, Hotel Stil şi Blue Air pentru că au reuşit să împrietenească şi oameni din Timişoara cu Bucureştiul.

Voi încerca mai jos să centralizez şi cele mai faine articole publicate în urma acestei zile (pe care am apucat să le citesc, îmi cer scuze dar ştiu că îmi va fi imposibil să pun pe toată lumea în listă):

Prin Bucurestiul meu – un articol foarte bine documentat de Petrus Lungu

Sari. Stai un tur. Porneste la drum – un fel de sus jos în cuvinte inspirate, autor Alina Constantinescu

O zi #prinbucurestiulmeu – o incursiune vioaie si cu mult umor de la Dan Lucian Stefancu

Turist prin Bucureştiul lor – un început promiţător de poveste la care abia aştept continuarea, scris de Nebuloasa

Bucureşti – ziua unuînceputul unui serial pe care merită să îl urmăriţi, povestit de Tomata cu scufiţă

Cum a fost prin Bucureştiul meu – un rezumat perfect al tuturor articolelor postat pe Norc Blog

Mulţumesc! de Corina Georgescu. Noi îţi mulţumim încă o dată! 🙂

Mai completăm pe măsură ce mai descoperim…

Articole din aceaşi serie:

Străin în oraşul meu prima zi

Străin în oraşul meu – ziua 2

Străin în oraşul meu – ziua 3

Străin în oraşul meu – ziua 4

Străin în oraşul meu – ziua 5

Străin în oraşul meu – ziua 6

Străin în oraşul meu – ziua 7

Străin în oraşul meu – ziua 9

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.