Cum am plecat eu la Enisala? (1)

Păi… simplu, sună el şi zice: “la naiba, trebuie să plec singur” şi-adaugă (în glumă): “hai, nu vii cu mine?”.

De-acolo până la un “nu-mi zi de două ori”, urmat de un brusc şi neprogramat concediu obţinut în maxim jumătate de oră, n-a fost decât un pas. Sau doi-trei...

Ce ştiam despre Enisala? Mai nimic. Doar ceea ce auzisem despre Răzvan Voiculescu şi EMA, şi-n rest nimic. Un google repede, şi-am aflat că înseamnă “satul nou” ... dar atât, că n-am avut timp să mă uit mai mult. Nici măcar nu localizasem pe hartă ca lumea unde mă duc.

Drumul a fost extraordinar de frumos şi-am străbătut o furtună ca-n poveşti. Pozele sunt din maşină, în goana mare, nu cred că se vede de fapt cât de negri erau norii şi cât de ameninţători. Coduri galbene peste coduri roşii de avertizare şi-o furtună... ca acelea! Am găsit drumul d...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.