Zece zile la Roma (1 bis)

Zece zile la Roma (1 bis)

Ziua 1 – partea a doua

Spre castelul Sant’Angelo, Piaţa Navona şi Capitoliu (Colle Campidoglio)

În prima parte a articolului v-am relatat primele ore petrecute în Roma şi am promis că voi continua cu o plimbare lungă către colina Capitoliului. Vă lăsasem cu ochii la Pieta lui Michelangelo, păstrată ca într-un acvariu în imensitatea Bazilicii Sfântul Petru.

De acolo ieşim mai departe, pornind pe jos, pe Via della Conciliazione, către castelul Sant’Angelo. Pe drum bem pentru prima dată apă curată de la una dintre numeroasele surse de apă ce izvorăsc din cişmele sau din micile fântâni (chiar nu ştiu cum să le spun altfel) ce te surprind prin frumuseţea lor patinată de timp, în cele mai neaşteptate locuri.

Una este dincolo de colanele Pieţii Sf Petru, alte două sunt pe Via della Conciliazione.


Castelul Sant’Angelo a fost una dintre construcţiile cele mai impresionante ale Romei antice, alături de Colosseum. Numit pe la 139 dC Hadrianeum, mausoleul lui Adrian, arăta la vremea aceea mult mai spectaculos, fiind acoperit cu marmură albă. În timp a devenit o citadelă medievală fortificată, inclusă în zidurile oraşului, locul care a adăpostit papii în perioadele tulburi sau chiar închisoare. Pe la 590, în timpul unei procesiuni care avea ca scop înduplecarea Fecioarei pentru a pune capăt ciumei, se spune că a apărut un înger ce s-a aşezat în vârf şi şi-a pus sabia în teacă, semn de îngăduinţă. Se pare că a rămas acolo până astăzi, sub formă de statuie.


Nu intrăm să îl vizităm şi înaintăm pe Ponte Sant’Angelo, păşind pentru prima dată peste Tibru sau Tevere. Podul este împodobit la rândul lui cu îngeri, printre ei aflându-se şi cei sculptaţi de discipolii lui Bernini. Pe loc nu m-am prins care sunt cei doi, dar nici nu am văzut vreunul care să nu îmi placă, aşa că nu prea mai contează. Alături de Ponte Fabricio şi Ponte Vittorio Emanuelle II, acesta este poate că unul dintre cele mai frumoase din Roma.


După ce trecem podul ne lăsăm paşii să rătăcească pe străduţe şi nimerim întâmplător pe unele dintre cele mai fermecătoare, Via del Banchi Nuovo şi apoi Via del Governo Vechio. Cândva aceasta făcea parte din Via Papalis, cea care lega Lateranul de Bazilica Sfântul Petru iar acum de o parte şi de alta poţi admira clădiri vechi, cufundându-te într-o atmosferă din alt secol.


Ce frumoasă e prima zi! Putem spune că am făcut primii paşi în Roma, că am respirat pentru prima dată aerul acesteia, că am admirat pentru prima oară fabuloşii pini umbrelă şi… şi că am mâncat prima pizza ca la mama ei acasă. Parcă Napoli e adevăratul acasă, dar suntem totuşi în Italia!


Mergând mai departe, din străzile înguste ne trezim deodată în spaţiul deschis din Piazza Navona, unul dintre locurile care mi-au plăcut cel mai mult în Roma şi pe care am văzut-o şi revăzut-o de câteva ori. Şi căreia i-am dedicat un articol separat, aşa că nu voi detalia acum prea mult, las doar câteva imagini să vorbească.



Mai avem o culme de cucerit, cea Capitolină sau cum îi spun ei, Campidoglio. Suntem puţini dezorientaţi şi ajungem din nou pe malul gârlei, dar tot răul spre bine pentru că în acest fel avem ocazia să trecem şi pe lângă teatrul lui Marcello. Nu, nu e vorba de Mastroianni, cum mi-ar servi imediat Google ci de Teatro di Marcello, un altfel de Collosseum, început de Julius Caesar şi continuat de Augustus, despre care se spune că putea găzdui 15.000 – 20.000 de spectatori. Devenit de-a lungul timpului castel fortificat şi ulterior palat, am citit pe undeva că în prezent găzduieşte apartamente de lux. N-am verificat dacă e aşa dar mă întreb cum ar fi să locuieşti într-o astfel de locaţie!


Păşim printre ruine, într-o arie în care se execută săpături şi de aici nu mai e mult până la cele două rânduri de trepte. Şirul din stânga urcă spre Bazilica Santa Maria in Aracoeli (altarul cerului), cu cele 124 de trepte despre care se spune că aduc noroc la loto (ca să vedeţi de ce sunt în stare oamenii!) şi micul copil Isus, Santo Bambino, creat dintr-un singur lemn de măslin din grădinile Ghetimani. Infăţişarea lui Isus ca şi copil e mai neobişnuită, în plus despre mica statuie se spune că face minuni, aşa că o privesc şi eu, rugându-mă pentru mica mea lume şi minune de acasă.

Coborâm pentru a descoperi, în stânga scării Aracoeli urmele celor mai vechi „blocuri cu etaje” din Roma, singurele care au supravieţit de prin secolul 2 îdC. Iniţial credem că sunt urmele unui templu (au fost la un moment dat transformate în biserică), nici măcar poze nu facem, deşi ne-am propus să căutam aceste ruine.

Ne aşteaptă încă o scară, aceea care urcă spre Piazza del Campidoglio, poate că cea mai originală dintre toate pieţele prin desenul pavajului şi designul creat de Michelangelo. Regret că nu pot să mă sui într-un balon şi să privesc de undeva de sus, pentru că doar aşa aş recunoaşte-o, după cum am văzut-o în fotografii. În mijlocul ei Marcus Aurelius călăreşte încă, într-o reproducere a statuii originale ce stă acum la adăpost.


Aici se află primăria şi Muzeele Capitoline, găzduite în cele doua palate: Palazzo dei Conservatori si Palazzo Nuovo. Nu ne prindem cum putem să le vizităm pe amândouă deodată până când nu ajungem să circulăm cumva prin subsol. Despre muzeu a scris şi Ghiocel(a), în orele ei privilegiate în Roma, aşa că nu mai adaug decât câteva imagini proaspete şi părerea că avem senzaţia că nu sunt foarte bine semnalizate sau prezentate sălile şi exponatele. Sau poate că suntem noi deja prea obosiţi…


Când ieşim de acolo e deja întuneric. Vittoriano, “urieşescul” monumentul dedicat celui care a făcut din Italia o singură ţară, domină, ca o Casă a Poporului ceva mai albă şi mai preţioasă, Piazza Venezia şi aşa cum vom observa mai târziu, întreaga Romă. Rupţi de picioare nu mai avem putere nici să ne deplasăm până la Columna lui Traian, aflată puţin mai la stânga.

Nu ne mai rămâne decât să luăm autobuzul spre “casă” – nu e aşa că de fiecare dată când ajungem într-un loc nou ne referim la singurul punct fix din plimbări, cazarea, ca la “acasă”? O zi s-a dus, dar mai avem încă 9 zile în care Roma va fi noua noastră casă. E bine!

Ziua 2

Jurnalul va continua şi, în plus, voi adăuga mai multe detalii legate de :

Bazilica Sf Petru

Pieta şi Michelangelo

Piazza Navona

Bine de ştiut

Bugetul zilei:

Bilete autobuz şi metrou 2 persoane: 4,4

Masă 2 persoane (mic dejun, prânz): 30 Euro

Roma pass 2 persoane: 50 Euro

Total: 85 Euro

(Cazare 9 nopţi 2 persoane: 414 Euro)

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent studiază artele plastice și fotografia, iar când rămâne timp mai scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.