Australia – the place to be (2)

Odată ieşiţi din Sydney am început să mă uit cu atenţie la eucalipţii de pe marginea autostrăzii, având mari speranţe să văd cel puţin un koala. Din păcate n-am reuşit să localizez niciunul, nici atunci şi nici în următoarele 2 săptămâni. Ca să fim totuşi siguri că nu ratăm ocazia să vedem diverse animale care sunt tipice Australiei şi nu prea pot fi scoase din mediul lor, am hotărât să vizităm o grădină zoologică. Şi aşa am ajuns la Billabong Koala Breeding Center.

Chiar la intrarea în grădina zoologică urma să vedem wombaţi care sunt cele mai apropiate rude ale ursului koala. Marea mea dezamăgire a fost că cei 2 wombaţi dormeau duşi într-o poziţie foarte haioasă: pe spate cu labele în sus. Wombaţii sunt de 3 feluri: wombaţi comuni, wombaţi păroşi din nord şi wombaţi păroşi din sud. Sunt marsupiali şi sunt activi noaptea, ziua preferând să se odihnească, aşa că nu-i de mirare că dormeau atunci când i-am vizitat.

Ne-am continuat vizita prin grădină unde am văzut foarte multe păsări (inclusiv pasărea emu), canguri gri, roşiatici şi albi, wallabies (un fel de canguri mai mici) iar la final am ajuns la urşii koala. Şi urşii koala dormeau dar la anumite ore fixe un îngrijitor îl trezea pe câte unul din somn, îl dădea jos din eucalipt, dădea explicaţii despre modul lor de viaţă iar la final toată lumea avea voie să-l mângâie şi să facă poze cu el.

Ursul nostru koala se numea Clancy, avea în jur de 8 ani şi bineînţeles că a mai tras un pui de somn în timpul prezentării, altfel probabil că nu-şi făcea norma de 19 ore de somn pe zi cât doarme în medie un koala. În timpul celor 5 ore pe noapte cât e activ, mănâncă în jur de 500 g de fruze de eucalipt. Eucaliptul pe care îl consumă koala e otrăvitor pentru oameni.

De la grădina zoologică am plecat spre orăşelul Port Macquarie. Macquarie a fost un general englez considerat ca unul dintre întemeietorii Australiei. După numele lui au fost numite: o insulă, un lac, un rău, un oraş, parcuri, străzi, suburbii. Din nefericire ploua destul de tare şi n-am reuşit să vedem mare lucru din Port Macquarie, aşa că am abandonat ideea şi am plecat mai departe.

Nemaifiind nici un obiectiv turistic important pe drum, am continuat să mergem spre nord. Seara am dormit la un motel lângă autostradă iar noaptea am văzut cea mai torenţială ploaie din viaţa noastră: plouă la propriu cu găleata.

A doua zi dimineaţă am plecat să vedem parcul naţional Doriggo. Când fusesem în munţii albaştri, ghidul menţionase că există o pasăre foarte frumoasă numită pasărea liră, penajul masculului asemănându-se cu penajul unui păun dar având o altă formă: de liră.

La intrare în parc ni se promitea că e posibil să întâlnim o astfel de pasăre. Plimbarea de o oră prin pădure a fost foarte plăcută, vegetaţia era luxurianta cu multe specii de palmieri şi eucalipţi. Din păcate n-am reuşit să vedem decât un cangur şi o curcă sălbatică, nici urmă de pasăre liră.

După ce-am ieşit din parc ne-am continuat drumul spre Byron Bay, cel mai estic punct al Australiei. În Byron Bay aveam să decoper copaci de frangipani şi nişte copaci cu flori roşii superbe, cărora din păcate nici până azi n-am reuşit să le aflu numele.

Seara am ajuns în Brisbane unde urma să rămânem şi în următoarele 2 nopţi. În Brisbane am hotărât să lăsăm maşina parcată la hotel şi să folosim mijloacele de transport în comun. Deşi oraşul are o populaţie de peste 2 milioane de locuitori, nu există metrou şi se circulă cu autobuzele care au benzi speciale şi merg pe anumite porţiuni cu viteza de până la 80 km pe oră. Oraşul e capitala regiunii Queensland şi poată numele primului guvernator, Sir Thomas Brisbane. După ce am făcut o plimbare cu vaporul pe râul Brisbane, am plecat să explorăm centrul. Oraşul e drăguţ dar neimpresionant comparativ cu Sydney-ul.

Aşa că ziua urmoatoare ne-am hotărât s-o petrecem în altă parte decât în Brisbane şi am ales să mergem la Lamington Naţional Park. Parcul are trasee marcate de diverse lungimi, cel mai scurt e de câţiva km, cel mai lung având 42 km. Noi am ales unul de 18 km. Din nefericire după câţiva km am zărit într-un tufiş un şarpe pe care eu l-am considerat a fi şarpele tigru, al 7-lea în topul celor mai veninoşi şerpi. Prin urmare am mărit pasul şi am făcut traseul de 18 km în mai puţin de 4 ore.

De la Lamington am plecat spre Brisbane dar de data asta pe un alt drum, făcând un stop pe malul oceanului în staţiunea Surfer’s Paradise. Staţiunea e renumită prin clădirile înalte şi plajele foarte lungi, se poate face bineînţeles şi surf dar valurile nu sunt prea spectaculoase din cauză că nu bate suficient vântul. În Surfer’s Paradise se afla una dintre cele mai înalte clădiri de locuinţe din lume (Q1 Tower), de fapt e încă pe locul 1 deoarece clădirile concurente din Emirate încă sunt în construcţie. Q1 Tower a fost dat în folosinţă în 2005 şi are 80 etaje.

A doua zi am plecat din nou la drum, mai aveam de parcurs 1700 km până la destinaţia finală, Cairns.

Citeşte mai departe, partea a treia

Impresii scrise de: Adelaida

Citeşte prima parte şi a treia parte a poveştii.