Pied de Cochon şi alte bunătăţuri

Se pare că am o atracţie faţă de preparatele culinare ce au la bază părţile anatomice mai puţin băgate în seamă ale animalelor.

Am început cu burta de vacă, faţă de care purtam un adânc respect, legat strâns de ciorba de burtă, dar a venit Italia şi am descoperit asta…. şi mai am ceva variante.

Nu spun aici nimic de capul de oaie ce se mănâncă în Marrakech, dar mă uit în jos la… picioarele porcului şi singurul preparat ce îmi vine în minte este tradiţionala răcitură, înlocuită acum de mai simandicosul şi dieteticul curcan.

Deci am zis bine, picior de porc, sau adidaşi, sau pe limba lui Voltaire – Pied de cochon. Probabil că am avut şi norocul de a băli, degusta, mânca aşa ceva la unul dintre producătorii medaliaţi în două rânduri – COQ D’OR în 1999 şi SUPER COQ D’OR în 2006! – pentru acest preparat.

Pe o străduţă din centru oraşului Saumur, în Franţa, vedem scris Produits regionaux / Epicerie fine – Girardeau … şi am intrat.

Era deja ora 12,30 când magazinul se închide pentru 1 oră şi jumătate, dar pentru noi au făcut o excepţie, şi bine au făcut :).

Noroc că ne-am oprit reciproc (Roxana pe mine şi eu pe ea) şi suma de plată s-a oprit fix la 18,24 Euro. Ce a intrat în plasă: porc, somon şi raţă, plus una bucată de pate tradiţional. Toate în formă de produse gata preparate (ne-au dat şi sosuri pentru încălzit şamd). Abia aşteptam să vină seara şi să le devorăm în căbănuţa noastră din vecinătatea cailor şi greierilor.

 

Întorşi după o zi de spectacol şi călărit prin pădure am întins masa şi ne-am pus pe treabă. Alături de o baghetă franţuzească am aşezat feliile de picior de porc – un deliciu. Un amestec de ierburi bine proporţionate ca arome şi savoare (se pare că este secret de familie 🙁 ) completează foarte bine carnea trasă de pe picioare porcului.

A urmat somonul pe pat de legume şi pieptul de raţă cu legume crocante  – o combinaţie mortală.

A fost un regal pe cinste, arome fine, gusturi interesante.

Am încheiat cu un desert de casă, o tartă cu fructe, luată de la o boulangerie, lângă care am pus un vin de fine mousse, un produs local de mare mândrie pentru Saumur. Este un Grand cuvee de la Caves Louis de Grenelle – un cupaj floral de Chenin şi Chardonnay.

Nu am uitat nici de LumeaMică aşa că am luat un suc de struguri făcut din Cabernet Franc – foarte parfumat şi nu exagerat de dulce.

O zi plină şi frumoasă terminată alături de delicii culinare şi un strop de vin spumant (de fapt… o sticlă).

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.