Declaraţia de fericire (21)

Ieri am avut o zi din aia de nu le-o poţi dori nici duşmanilor. Nu s-a întâmplat nimic rău, am avut doar o listă lungă de treburi care nu mai sufereau amânare şi am lucrat atât de concentrat toată ziua încât la final de zi simţeam că îmi bubuie capul, la propriu. Am gătat lista dar nu asta m-a făcut fericită, pentru că citind eu la ceasuri de seară, câte puţin din Elogiul Lentorii, am realizat că nu timpul s-a scurtat, aşa cum suspectam, ci noi ne propunem să băgăm prea multe în acelaşi interval. Un exemplu pentru mine e tocmai ziua de ieri şi vă spun sincer că nu mai am nicio satisfacţie atunci când reuşesc cu succes să fac foarte-foarte multe, ci mai degrabă când, în vârtej, găsesc un joc şi o modalitate de a face cina alături de cei dragi mai plăcută. Şi ăsta a fost momentul meu de fericire de ieri, o cină (gătită de mine, ca să se ştie!) combinată cu un fazan (jocul, nu pasărea!). 

Culmea...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.