călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Feb
2012
Cum să convingi copilul să se bucure de o drumeţie în natură
Există copii ambiţioşi care iubesc să meargă mult, să se caţere, să urce pe munţi şi să caute pe hartă cele mai înalte culmi, cu ideea fixă de a le cuceri. (Definţie necesară: copil = un ţânc până în 10 ani, nu mă refer la Crina Coco Popescu). Da, există ţânci din ăştia. Nu am făcut o statistică dar pot paria că aceştia sunt doar excepţii. Pentru că există ceilalţi copiii, cei care par să nu obosească niciodată la joacă dar, dacă mergi pe jos de acasă până la metrou, încep să se plângă de picioare. Sau dacă îi iei la o simplă plimbare într-un parc natural se plictisesc curând de atâta natură, care luată ca atare nu valorează mai nimic pentru ei! Ar da oricând un copac pe un tobogan, ar da o potecă de munte pe un covoraş din acela de cauciuc moale, de la locurile de joacă. Şi cumva noi suntem vinovaţi de asta dar, totodată, trebuie să ne descurcăm cu ei atunci când chiar vrem să vedem ceva frumos şi nu este niciun animator prin preajmă.
Astăzi am să vă povestesc despre drumeţia de la Plitvice Lakes, Croaţia. Odată ajunşi acolo aveam posibilitatea de a alege între mai multe trasee, după cum puteţi vedea aici. Nu mai ţin minte pe care l-am ales noi, ştiu doar că nu era cel mai scurt şi ne-a ţinut ocupaţi aproape toată ziua.
LumeaMică a făcut mai întâi “woooow” în faţa uluitoarelor cascade. Apoi “woooow” la peşti. Şi după câteva “woooow” am auzit ceea ce nu îmi doream să aud: “mai avem mult?”. Să vă spun că eram abia la începutul traseului?
Care este soluţia când copilul e, de fapt, nu obosit ci plictisit şi lipsit de motivaţie? Poţi să îl ameninţi. Da, va funcţiona câteva minute după care va inventa o durere iremediabilă la genunchi. Poţi să îi promiţi un premiu pentru care se va strădui o vreme, până când va obosi cu adevărat şi îşi va da seama că nu merită. Poţi să îl iei în braţe… nu, de la o anumită vârstă în sus nu mai poţi să îl iei în braţe.
Ca în orice facem noi în viaţă, nu trebuie decât să sapi în puţul creativităţii şi imaginaţiei şi să scoţi de acolo ideea care îl va implica pe cel mic.
În cazul nostru soluţia a fost POVESTEA!
Am început să inventăm o poveste din care noi făceam parte, ca personaje. Lacul ne despărţea de pădurea vrăjitoarelor, eram deseori urmăriţi, podeţele de lemn se puteau oricând rupe sub noi, aruncându-ne în capcanele apelor verzi, culoarea diferită a lacurilor era semnal că apa era otrăvită sau bună de băut, peştii ne transmiteau mesaje secrete iar prinţesele erau captive în stâncă, cu pletele revărsându-se în cascade. Iar noi, bineînţeles, aveam o misiune!
În cele din urmă am ajuns la capătul traseului, alegând o scurtătură pe ultima bucată, nu de alta dar de data aceasta misiunea era să ne salvăm pe noi de ameninţarea unei ploi înspumate de vară.
Ştiu că nu suntem întotdeauna pregătiţi cu idei geniale şi că ne simţim copleşiţi de toate problemele pe care cei mici le invocă pentru a ne atrage atenţia, de parcă ar vrea cu tot dinadinsul să ne strice momentele de contemplare sau de relaxare, dar curaj! Nu e chiar atât de complicat dacă încecăm ca, în loc să ne enervăm, să ne canalizăm aceeaşi energie în a ne aminti ce stimulează imaginaţia şi ambiţia copilului. Iar în Parcul Naţional Plitvice Lakes (sau Plitvicka Jezera) totul este atât de frumos încât imaginaţia voastră chiar va înflori!
Seara puteţi să vă bucuraţi în continuare de natură, în zonă sunt campinguri foarte bune, curate şi cu mult spaţiu, o plăcere!
Data viitoare vă voi povesti despre o drumeţie pe munte, tot în Croaţia.
Până atunci, îmi spuneţi ce soluţii găsiţi voi în aceste situaţii? Iar cât vă gândiţi vă las în compania imaginilor dintr-un loc pe care, însoţiţi de copii sau nu, trebuie să îl vedeţi!
Articole similare:
- Plitvička jezera – candidat la raiul pe pământ
- Călătorind cu copiii
- August în Lumea Mare: fiesta, Caraibe şi săbii!
- La munte şi la mare, cu cei mici
- Atenţie, dinozauri!
13 Comentarii la “Cum să convingi copilul să se bucure de o drumeţie în natură”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Roxana, eu am o intrebare in sens invers:cam de la ce varsta poti face drumetii cu un copil?
Orice varsta. Cand e mic e foaaarte usor, il pui in spate si el doarme dus, in aer liber.
Apoi, cand merge singur, fara probleme, apare nevoia de a fi creativ 
Iar cand incepe sa umble depinde de forta fiecaruia, cat poate sa care
Foarte frumose peisajele si articolul, e unul din locurile unde vreau sa ajung cat mai curand. Tactica asta e buna( cu modificarile de rigoare) si pentru cei care suie pe munte trasi-impinsi de altcineva
.Eu iubesc muntele si drumetiile insa sotul meu nu…asa ca de multe ori ma regasesc in situatia asta de a motiva creativ(ca amenintarile si lugu-lugu tin o data, hai de doua ori):).
Sunt toanta oficial, normal ca poti sa il pui in spate
Ancutza, la adulti nu ma pricep si cred ca n-as avea aceeasi rabdare
ehehe daca esti nevoita de situatie( ca mine)trebuie sa inveti sa dezvolti o intreaga startegie plus proces de negociere, poate ar trebui sa scriu pe tema asta ca ma gandescca nu sunt singura in situatia asta:). Intre timp recomand articolul tau la cei cu copii.
Ancutza, acum am inteles de ce faci tu asa de multe prajituri bune, e tot un fel de convingere creativa
!
Ce faine pozele Roxana! Eu am fost intr-o luna de aprilie cand inca nu inverzise bine parcul, dar cu tot verdele ala imprejur parca parcul e si mai frumos!
Imi dau seama si ca, pentru a fi mama, e nevoie si de multa rabdare pe langa imaginatie..si cu trecerea timpului asta cam dispare.
Trebuie neaparat sa o cunosti pe Petra, Maria, ea e stapanul in familia Farca/Gustin, ii are pe toti la degetul mic!
Anul acesta acest Plitvice e primul pe lista de calatorii.Baietii mei in varsta de 3 si 7 ani trebuie sa faca fata acestor drumetii.Trebuie. Ii santajez putin ca de ex.:Si eu merg cu voi la PortaVentura, si eu am stat in Italia ore in sir la cozile de la Garda Land etc.Al doilea ajutor vor fi doua pusti de jucarie noi cu care ei se vor juca de-a razboiul.Dupa aceea ne jucam de deminarea terenului care nu e doar o poveste, sper ca l-au deminat in totalitae dupa razboi cu toate ca a fost considerat din aceasta cauza zona de risc.
Mai iau ceva jucarii noi si le mai ofer ca mita.Chestia asta la noi chiar functioneaza, asa am reusit noi sa ne facem calatoriile mai usoare.
Sau la restaurant ca sa stea si sa ne lase si pe noi sa ne simtim bine le dau la fiecare cate un lego mic si ei construiesc de zor, chiar si 1 ora.Fi-ti inventive, mi se pare o copilarie la parintii care nu calatoresc din cauza ca au copii mici.Daca ii inveti de mici ei suporta foarte usor orice conditii.
[...] spuneam şi în articolul Cum să convingi copilul să se bucure de o drumeţie în natură, odrasla mea nu face parte din specia sportivă şi ambiţioasă când vine vorba de folosirea [...]
[...] Fotografiile din perioada aceea nu sunt cine ştie ce, aşa că am împrumutat câteva din Cum să convingi copilul să se bucure de o drumeţie în natură. [...]
Cand nu mai stim ce sa inventam avem un mp3 player cu cantece de munte; e o veselie s-o auzi cum racneste de-a binelea ; ideal mi se pare sa ai parteneri de drum cu copii pt ca atunci isi inventeaza singuri o droaie de povesti
Da, asa e!