E încântător şi încurajator să auzi străini vorbind cu pasiune despre frumuseţea României şi parfumul câmpurilor sau dealurilor sale. Să priveşti un sat românesc de sus, pe pe colina pe care s-au ţesut cu grijă rânduri ordonate de vii şi să auzi pe cineva din altă ţară spunând: “Aici îmi place să îmi aduc prietenii şi să le spun trăgând aer în piept: This is Romania!“

O investiţie şi o afacere pornită cu o astfel de bucurie nu poate să dea greş. Iar producţia de vin de calitate presupune, în mai toate cazurile pe care le-am întâlnit, muncă şi cunoştinţe dar şi multă tenacitate, ambiţie şi nu în ultimul rând inspiraţie şi pasiune.

Acesta este secretul nostru: am îmbuteliat odată cu vinul şi parfumul acestor câmpuri!

ne-a declarat Willi Opitz, în timp ce urcam culmile de la Batoş, pentru o vizită la crama Liliac.

O zi cu soare, cu nori fabuloşi, cu grâu ce foşneşte delicat ca o mătase, cu vinuri minunate, aduse pe lume de amb Wine Company, într-o bună colaborare cu Dumnezeu şi frumosul teritoriu al Transilvaniei :-).  S-a întâmplat să fim şi noi printre onorata adunare invitată cu ocazia deschiderii cramei şi am fost tare încântaţi de această oportunitate!

Prima întâlnire cu vinurile Liliac am avut-o la Good Wine, moment în care am fost surprinşi. Acum ştiam deja la ce să ne aşteptăm, aşa că, după o plăcută plimbare pe culmea unde este localizată cabana – cramă, după o cură de aer parfumat şi o serie poveşti captivante legate de provocările din domeniul vinului, ne-am aşezat în cort pregătindu-ne papilele pentru un festin, speriaţi doar de numărul vinurilor pe care le aveam pe lista de degustare (şi zău dacă am văzut pe careva să scuipe ceva!) sau de faptul că trebuia să le acordăm un punctaj.

Din articolul meu nu vei auzi despre terroir, nas, note şi alţi termeni pe care cei mai pricepuţi ca mine îi folosesc în descrierea vinurilor. Noi bem vin cu plăcere, aşa cum o făceau şi strămoşii strămoşilor noştri, fără note de degustare rafinate, şi ne place îţi spunem şi ţie ce am simţit, aşa cum am simţit. Din fericire, în comparaţie cu strămoşii strămoşilor noştri, avem ocazia în zilele noastre să bem un vin mult mai bun. În care uneori  s-ar putea să detectez un gust şi o aromă de ceva, alteori s-ar putea doar să îţi spun că e minunat şi atât. Pentru mai multe detalii specifice vei găsi la final linkuri către specialişti.

Bloody good wines!

În schimb pot să îţi spun, din perspectiva omului care a avut de a face ceva timp cu brandingul şi marketingul, ca identitatea vinurilor Liliac are un potenţial imens. Accentul pus pe Transilvania, mult mai bine cunoscută decât România, cele doua sloganuri, unul oficial: “Transylvania has never tasted more alive” şi unul neoficial: “Bloody good wines”, alegerea liliacului ca nume şi simbol şi designul etichetelor, elegant şi la polul opus a tot ceea ce poate însemna cunoscutul kitch din poveştile cu Dracula, totul este bine gândit şi cu ţintă internaţională, evident. Dar cum nicio identitate de pe lume nu poate vinde singură un produs, iată că şi produsul e pe măsură. Tot ce am degustat se ridică la un nivel premium iar câteva vinuri, deşi debutante, au luat deja premii locale şi internaţionale: medalie de argint  pentru Nectar of Transylvania şi  menţiune pentru Sauvignon Blanc la Decanter, medalie de argint pentru Nectar of Transylvania la  International Wine Contest London, medalie de aur pentru Sauvignon Blanc şi Nectar of Transylvania la International Wine Contest Bucuresti. E şi normal dacă ne gândim la experienţa echipei: oenologul renumit Willi Opitz sau consultantul Rudolf Krizan (care când mi-a spus ce program are zilnic şi cu câte companii lucrează m-a făcut să îmi jur că nu mă voi mai plânge niciodată că am prea multă treabă) şi nu în ultimul rând Ioana Micu, pe care o cunoaştem şi o respectăm de dinainte de Liliac.

Mi-a plăcut foarte mult ceea ce ne-a spus Willi Opitz,  subliniind cât de mult contează să faci tu lucrurile bine, înante de a da vina pe alţii sau altele: “atunci când îndrepţi degetul arătător către cineva, celelalte trei degete arată spre tine“. Se pare că oamenii din spatele Liliac sunt responsabili şi ştiu că ţine de ei să-şi facă treaba bine. Willi Opitz şi Ioana Micu au condus degustarea cu profesionalism, pasiune şi umor, oferindu-ne multe informaţii fără să ne plictisească vreo secundă. Nu aş putea să o fac la fel de bine ca ei aşa că mă voi opri la o listă a vinurilor pe care le-am degustat băut şi cu ce se asortează ele mai bine, din punct de vedere culinar – apropo, am fost atât de încântată că s-au prezentat aşa, ca să ştiu şi eu cu ce le voi potrivi când le voi degusta, pardon, bea, pardon, consuma responsabil acasă!

Fetească Albă

Am reţinut că dacă vrei să ştii care este gustul tipic de fetească albă, acesta este vinul! E parfumat, zici că are miere deşi e sec, merge cu peşte afumat.

Fetească Regală

Aici am simţit şi eu fânul şi iarba cosită şi am fost 100% de acord că e un vin perfect de băut seara, la apus, pe o terasă cu privelişte, musai cu privelişte! Ai grijă să nu-l bei cald, nu se cade la vinul alb. Şi pune alături şi nişte somon!

Chardonnay şi Pinot Gri

Se simte imediat că a stat în baric, mie îmi place tare mult aroma, chiar dacă e puternică nu acoperă de tot celelalte arome, Alex a simt ceva cocos şi m-a convins şi pe mine. Acum era proaspăt dar promite să fie ceva deosebit, exotic, să fii pe fază când apare pe piaţă. Mi-a plăcut mult, eu abia aştept! Merge cu o cremă de brânză şi unt, nu ştiu exact reţeta dar poţi improviza.

Sauvignon Blanc

Pe ăsta l-am ochit şi reţinut încă de la Good Wine, este un vin superb, cu arome evidente de soc şi socată. Noi am înghţit la el un crevete cu piper verde, excelentă combinaţie, dar e atât de bun încât merge la orice fel de mâncare.

Sauvignon Blanc Private Selection

Mi-a dat senzaţia de vărul bogat din Franţa al Savignonului de mai sus. Matur, complex, distins, eu l-aş alege pe acesta pentru o ocazie specială în timp ce pe pe primul l-aş prefera pentru o seară veselă cu prietenii. Revenind la ocazia specială, se pune alături calamar cu acelaşi piper verde, genial!

Nectar de Transilvania 

Dacă numele nu vă spune totul eu chiar nu ştiu ce aş putea să mai explic. Este singurul vin dulce care chiar m-a cucerit. Merge la desert, bineînţeles…  Iar strugurii se lasă la deshidratat aici, timp de 6-8 luni:

Mi-a fost clar că lovitura cea mare o dă Liliac cu vinurile albe. Dar asta nu m-a împieducat să mă bucur de Rose-ul de întâmpinare sau de variantele roşii: Fetească Neagră şi Merlot sau Merlot Private Selection (excelent, Cosmin Zidureanu a afirmat că “nu s-a făcut aşa un vin de 20 de ani în România”), din care am consumat cu spor, alături de un muşchi de vită minunat pregătit la grătar, până când era să plece autocarul fără noi. No, ne întinsesem la poveşti…

O zi perfectă, de care ai putea să te bucuri şi tu dacă ajungi în zonă.  Crama Liliac este deschisă pentru amatori, oferind trei variante posibile:

1. 4 vinuri alese din gama Liliac
2. 4 vinuri alese din gama Liliac plus gama Private Selection şi Nectar of Transylvania.
3. pentru grupuri cu programare prealabilă, se poate oferi selecţia de vinuri dorită, însoţită de servirea mesei.

Vinurile se pot găsi aici.