Ca tot românul cu dor de ducă, când se nimerește vreo zi liberă pe motiv de sărbătoare, îmi pun întrebarea „unde mergem?”. Prin urmare, de 1 mai am spus un NU hotărât litoralului, am stat în cumpănă cu mersul la munte și, într-un final, am scos bicicletele la soare ca să le facem cunoștință cu centura cicloturistică București, inaugurată pe 20 aprilie 2013. Roxana și Alex îți pot spune cum a fost la inaugurare, eu îți spun doar cum mi s-a părut când am parcurs traseul.
Ajunși în Ciocăneşti, în buricul satului ca să fiu mai precisă, ne-am uitat după indicatoare, însă în lipsa lor ne-a îndrumat un băiețaș: țineți drumul ăsta și faceți stânga, o să găsiți și indicator. Și am găsit.
Mai departe am găsit o barieră. Asta.
Ne-am continuat drumul, traseul nu putea fi decât pe-acolo. Și era. Am dat nas în nas cu lacul Zmeului
și cu doi cai și-un mânzoc. S-au cam speriat, iar noi n-am vrut să-i agasăm prea mult cu prezența noastră.
Am continuat să pedalăm pe lângă lac, urmând marcajele, și am ajuns la prima porțiune de pădure. Așa mai merge, îmi place prin pădure. Cum? Am și ieșit?
La ieșirea din pădure, ne întâlnim cu trei bicicliști. Unul avea pană, îi împrumutăm o pompă și așteptăm să-și rezolve problema. Noi aveam o problemă cu lipsa indicatoarelor căci de-acolo nu știam încotro s-o luăm. Ne dumirim într-un final cu ajutorul GPS-ului și plecăm mai departe.
Intrăm iar în pădure, asta nu poate decât să ne bucure. Ehe, e frumos la pădure, nu-i așa?
Nu-i chiar așa. E frumos la pădure, dar nu-i bine să stai prea mult într-un loc. Cohorte de țânțari îți iau urma de la distanță și de-abia așteaptă un ospăț. Așa că pedalezi ca să nu te alegi cu prea multe pișcături. Dar nu-i cu supărare, e relaxantă plimbarea cu bicicleta prin pădure, iar drumul e bun. E răcoare, umbră, liniște și miros de vegetație și pământ reavăn. Miroase a … natură.
Din pădure am ieșit într-un sat, Vizureşti pe numele lui, apoi am ajuns la o răscruce. Bine că era indicator, sătenii nu știau să ne îndrume pe traseu.
Cum să treci pe lângă un lan de rapiță și să nu faci poze cu el sau în el? Nu poți, e prea frumos galbenul rapiței ca să treci nepăsător pe lângă. N-am avut noroc de cer albastru ca să iasă un contrast mai puternic, dar a fost bine și așa. Atenție să nu deranjezi albinele care colectează de zor polen în lanul de rapiță în care vrei și tu să faci poze.
După podețul de lemn, cotim stânga pe un drumeag și revenim pe pajiște.
Trecem și prin apă, unii mai cu emoții așa, în timp ce alții fac galerie de încurajare.
Continuăm pedalatul pe un drum înierbat, dăm binețe unor săteni ieșiți cu oile la păscut, trecem pe lângă râul Colentina (pun pariu că nu știai că ajunge până aici, nici eu nu știam) și ieșim din nou pe asfalt.
Practic am încheiat cercul, căci ne-am întors în punctul din care am plecat. Pauză de hidratare și îndulcire la magazinul sătesc, iar apoi splendoare în iarba din fața unei gospodării. Proprietarul iese și el în drum și intră în vorbă cu noi.
Apă vreți?
Nu vrem, mulțumim.
Scaune?
Aaaa, nu, mulțumim.
Vedeți că în iarbă sunt căpușe.
Hmmm, gândul la insecta muşcăcioasă mi-a stârnit un fior pe şira spinării, dar e atât de bine pe iarbă… Nu mai stăm mult oricum, gata cu relaxarea. Lăsăm în urmă satul cu viața lui domoală și revenim în capitala agitată și zgomotoasă.
De reţinut că traseul cu o lungime de 25 km este relativ ușor de parcurs, diferențele de nivel fiind nesemnificative. Mi se pare ideal pentru o zi de weekend și este o alternativă mai atrăgătoare unei plimbări cu bicicleta pe bulevardele sau în parcurile Bucureștiului. Pentru parcurgerea traseului se recomandă bicicletele mountain bike, totuși posesorii de biciclete de oraș nu trebuie să se descurajeze întrucât și ei pot parcurge porțiuni de traseu sau pot opta pentru o plimbare în satele din zonă.
Mai multe informaţii despre centura cicloturistică găseşti aici sau aici.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
