„Nu vă abateţi de la potecă” – încă o regulă care ne rămăsese clar în minte, în urma instructajului primit la intrarea în Torres del Paine. Am respectat toate indicaţiile, în limita decenţei – totuşi, anumite nevoi nu puteau fi satisfăcute în mijlocul drumului, aşa că am pătruns puţin în pădure. Alex era, ca de obicei, cu urechile ciulute la ciripeli şi cu ochii prin copaci. Eu şi Petra avem deja glumele noastre, de familie, despre tati şi momentele în care îşi găseşte să fotografieze păsărele. Cum era acela, momentul în care noi două stăteam în poziţia piticului, irigând pământul. Alex găsise şi aici două zburătoare, un cuplu, puţin mai mari decât nişte vrăbii. Aveam să observăm mai târziu, în fotografii, cum ambele purtau în cioc o selecţie proaspătă de fructe şi insecte, în mod evident hrană pentru pui. Alex nu văzuse asta în momentul fotografierii şi se tot apropia de ele, puţin câte puţin.
Un ultim pas şi o fâlfâială şi o ciripeală nebună s-a stârnit chiar la piciorul lui. În mod surprinzător, puişorii aveau cuibul undeva pe pământ şi pasul imprudent îi speriase cumplit. Părinţii s-au panicat şi ei, şi-au înghiţit hrana şi au început să zboare spre noi, certându-ne, alungându-ne şi ameninţându-ne cu toată agresivitatea de care ar putea fi în stare nişte vrăbii. Ne-am îndepărtat repede, amuzaţi de hotărârea cu care părinţii îşi apărau cuibul şi totodată îngrijoraţi că intervenisem în armonia şi liniştea unei frumoase familii de păsărele.
Am aflat de dimineaţă că 1 aprilie este şi ziua păsărilor şi, cum sărbătoarea asta îmi place mai mult decât ideea unei păcăleli, m-am hotărât să îţi împărtăşesc această mică poveste, împreună cu recomandarea ca nici tu să nu te abaţi prea mult de la potecă, atunci când mergi în drumeţii. Sau, dacă o faci, să mergi însoţit de cineva care ştie bine pe unde calcă sau să fii foarte atent şi să nu bagi spaima în vreo fiinţă, fie ea înaripată sau nu. Tu cum ai reacţiona dacă ţi-ar intra cineva în casă, speriindu-ţi copii, chiar şi cu cele mai bune intenţii?
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
