Călătorind pentru a căţăra prin România

Călătorind pentru a căţăra prin România

Se zice că fiecare are nebunia lui. Chiar şi cei  mai ”sănătoşi”. Important e să-ţi placă ce faci şi să te ţii de treabă. M-a atras întotdeauna natura şi îmi place să o explorez prin sport, fie el mers pe jos, cu bicicleta sau căţărare. Partea cea mai frumoasă a acestor activităţi este că ele te scot din casă şi îţi arată locuri noi.

Aş fi vrut să fac o listă cu cele mai frumoase locaţii pentru practicarea escaladei la noi în România. Mi-am dat seama că nu aş reuşi. Pentru că fiecare vede şi simte lucrurile diferit. Şi încă mai am multe locuri de văzut. Aşa că voi încerca să prezint pe scurt zonele care mi-au plăcut mie cel mai mult, atât legat de sportul în sine, cât şi de ce se găseşte în jur.

Munţii Apuseni

Toată lumea îi ştie pentru peşteri şi pentru satele izolate. Sunt atâtea de văzut. Aici calcarele şi-au făcut de cap. Au creat chei, defilee şi alte formaţiuni interesante precum cele despre care v-am povestit in Valea Ampoiului, Poarta spre Ţara Moţilor. Orice căţărător este atras de frumuseţea pereţilor, a traseelor. Însă nu poţi să nu observi şi împrejurimile. Un loc frumos, în care te simţi bine face să iasă tot ce e mai bun din tine. În Apuseni va rămâne la loc de cinste pentru mine Râmetea, satul de sub Piatra Secuilor. Voi reveni cu plăcere de fiecare dată şi mă voi simţi mereu ruptă de lume. Iubesc locurile care îmi pot oferi acea senzaţie cum că timpul n-ar mai exista, chiar şi doar pentru câteva zile. Îmi plac atât de mult păşunile astea care nu se mai termină, liniştea, să mă întind oriunde pe iarbă, satul micuţ ale cărui străduţe se văd toate. Abia aştept să vină primăvara!

O altă zonă unde voi reveni de câte ori am ocazia este Ampoiţa. Câtă plăcere imi face să stau sub cele trei stânci albe ce par să răsară de nicăieri. Este atât de linişte, atât de primitor. Mi-a plăcut şi în Cheile Mânăstirii. Am amintit de ele în O excursie în trecut prin Ţara Moţilor. O stâncă uriaşă este plină de trasee de căţărare. În partea superioară este despărţită de restul crestei de un canion îngust, vizibil de la Cabana Râmeţ. Este răcoare, este sus deasupra văii şi a mânâstirii. Te simţi ca un observator scos din peisaj tocmai pentru a privi. O terasă aşezată pe celălalt mal este parcă special construită pentru cei care vor să-şi potolească setea în timp ce vizionează traseele şi îşi fac planul.

Ţara asta e plină de locuri frumoase. Atât de multe încât mi se pare aşa de greu de ajuns în fiecare. Dar încet, încet… Noroc cu pasiunea pentru căţărare.

Merită amintite două zone dinspre Moldova, Cheile Bicazului şi Rarău. Din păcate am fost foarte puţin în fiecare, dar chiar şi într-un timp scurt am putut remarca frumuseţea locurilor. Când am fost în Bicaz nu era nebunia pe care am întâlnit-o vara trecută. Îmi amintesc că mergeam la faleza însorită apoi seara mergeam pe malul lacului Roşu şi mâncam kurtos kalacs. Am mers cu trenul. Mare aventură. Am reuşit să ajungem numai cu ocazii, şi la dus şi la întors. Toate la limită, încât de fiecare dată credeam că acolo rămânem.

Cheile Sohodol

Am fost de câteva ori şi pe aici. Şi o să mai mergem. Acestea se află la sudul Munţilor Vulcan, aproape de Târgu Jiu. Un râu a sculptat pereţi destul de înalţi şi nişte formaţiuni foarte interesante. Satul Runcu este aşezat chiar la intrarea în chei. Ne aprovizionăm de aici şi continuăm drumul care se tot îngustează. Trecem pe lâgă Dintele Cheii. Acesta este un bolovan imens prăbuşit, sprijinit de versantul stâncos abrupt şi pe sub care trece râul. Trasee de escaladă s-au stabilit de-a lungul timpului.

Puţin mai sus întâlnim o altă minune a naturii. Nările este denumirea unei peşteri prin care se scurge toată apa văii. În amonte există două intrări în ea, una lângă alta, astfel încât ele seamănă cu nişte nări. În perioadele secetoase se poate străbate peştera. Se intră pe o nară şi se ajunge într-o galerie foarte largă şi foarte delicat sculptată. După ploi în interiorul acesteia se formează un mare lac care face un spectacol de lumini ce merită urmărit. De o parte şi de alta a văii sunt trasee. Primăvara şi toamna se adună mulţi căţărători pe aici pentru că este ceva mai cald decât în alte zone. Din păcate, drumul asfaltat care străbate cheile nu prea lasă mult loc de-o parte sau alta. Sunt câteva spaţii mai largi, unde se poate campa, în rest totul este cam îngust. Iar vara este plin de lume. Nu prea imi place aglomeratia si incerc sa evit perioadele acestea. Am fost o dată de Paşte, mare greşeală! Prea multă lume care vine lângă tine şi te asaltează cu întrebări… îţi trece cheful de orice.

Împrejurimile Braşovului

Avem mare noroc că stăm la munte. Braşovul este înconjrat de zone în care se poate practica escalada. În Munţii Bucegi, formaţi în cea mai mare parte din conglomerat, s-au stabilit primele trasee de alpinism de la noi din ţară. Lângă Predeal, aproape de Pârâul Rece, se formează un drum forestier care duce la Cabana Belvedere, în momentul de faţă dezafectată, precum multe din cabanele din munţii noştri, retrocedate şi lăsate în paragină. Mare păcat pentru că de aici se văd toate detaliile Munţilor Postăvaru, precum şi agitaţia de la Trei Brazi de vis-a-vis. Prin spatele cabanei, ascunsă în pădure este o faleză atât de dreaptă, parcă ar fi tăiată cu cuţitul. Este destinaţia perfectă într-o zi de vară pentru că găsim aici şi umbră, şi suntem şi la înălţime. Nu ne deranjează nimeni pentru că suntem departe de drum sau de potecile turistice. De sus de pe trasee se văd Bucegii cu toate văile şi crestele lor atât de aproape că ai senzaţia că dacă întinzi mâna îi poţi atinge. Braşovenii sunt cunoscuţi drept sportivi. O fi aerul de munte de vină. Pentru că nu au avut stare, au deschis zone de căţărare până şi sus pe Tâmpa. Da, chiar sub vârf este o faleză. Când e vremea bună, este luminată de soare toată ziua. Dacă avem noroc, ne mai vizitează şi data viitoare o vulpiţă năzdrăvană, cum s-a întâmplat ultima oară.

Ştiţi de Munţii Postăvaru? Aceia de deasupra Poienii Braşov, cu pârtiile de schi şi cabanele de sus? Ei bine, pe partea cealaltă sunt nişte chei. Cum ajungeţi aici? Pe drumul care leagă Râşnovul de Predeal se face un drum forestier pe lângă Cabana Cheia. În depărtare se văd Cheile Râşnovului, o spintecătură în munte. Încolo ne îndreptăm. Râul care a măcinat pereţii aceştia înalţi curge încă pe lîngă noi. Stâncile sunt pline de trasee de alpinism, mai vechi sau mai noi. În orice week-end frumos o să întâlniţi căţărători. Dacă sunteţi în căutare de extrem, este zona potrivită. Dacă vă uitaţi în sus o să vedeţi mai multe cabluri care unesc cei doi versanţi. Acestea sunt instalaţiile de bungee jumping şi de tiroliană. Să sari de la 140 m de pământ este o senzaţie. Tot în aceşti pereţi a fost amenajată o via ferata. Asta înseamnă că trepte de fier şi cabluri au fost montate pentru ca oricine să poată să ajungă sus (cu echipamentul adecvat şi cu însoţitor). Valea continuă şi se lărgeşte. Primăvara şi vara este o explozie de culori. Urcăm şi, pe stânga, vedem stânci înconjurate de vegetaţie. Pe undeva prin ţancurile acelea sunt o gramadă de trasee de escaladă, departe de gălăgia turiştilor de sfârşit de săptămână. Ceva mai sus se deschide Poiana Inului, chiar sub Abruptul Itvig, o destinaţie cunoscută printre căţărători.

Nu mai prejos sunt Prăpăstiile Zărneştilor şi Munţii Piatra Craiului, despre care v-am mai vorbit în Craiul Munţilor. Cheile adăpostesc destul de multe trasee de escaladă. Aici puteţi lua o porţie sănătoasă de aer „condiţionat” vara. Iar masivul este plin de trasee de alpinism. Sunt foarte multe creste nu foarte abrupte care urcă spre creasta principală, un fel de călătorii pline de aventură.

Cu toţii rămânem ataşaţi de anumite locuri întâlnite de-a lungul timpului. Asta ne face să le vedem diferit. Indiferent care este motivul care ne scoate din case, fiecare călătorie este o experienţă unică, aşa că aştept completări şi alte sugestii…

Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.