O seară cu vinuri dulci, în 3 chipuri

O seară cu vinuri dulci, în 3 chipuri

Mai întâi trebuie să vă explic ceva contradictoriu legat de mine. Pentru că sunt fată îmi plac dulciurile, chiar îmi plac. Nu le consum în cantităţi enorme numai pentru că o brumă de raţiune îmi opreşte la timp gheara îndreptată spre raftul cu ciocolată. Pe de altă parte, chiar dacă sunt fată, nu îmi plac băuturile alcoolice dulci. Nu beau lichior, nu mă omor după vinurile dulci şi să nu îmi dai bere cu compot de fructe în ea! Chiar alaltăieri am încercat una belgiană cu gust de cireşe şi… mai bine aş fi băut apă plată cu lămâie, sincer!

Vă spun asta ca o introducere la experienţa şi degustarea despre care o să povestesc pe scurt mai jos, ca să înţelegeţi că nu mă pricep la vinuri dulci iar părerile mele sunt mai mult subiective decât avizate. Îmi place totuşi să mă provoc din când în când, doar aşa are omul o şansă să evolueze, să înveţe, să îşi depăşească anumite păreri fixe. De aceea am zis “hai să mergem” atunci când am aflat de degustarea anunţată de Vinul.ro şi găzduită de 1000 de chipuri. “Foie gras, brânzeturi, pâine artizanală şi vinuri deosebite pe jazz” nu suna deloc rău, aşa că am hotărât că merită să încercăm.

În primul rând mă bucur că există şansa să apară şi la noi fenomenul de “ieşit la un pahar cu vin” odată cu dezvoltarea locaţiilor de tip wine bar. Acesta e unul dintre motivele pentru care scriu articolul şi pentru care avem o secţiune de vinuri pe site, fără să ridicăm vreo pretenţie de profesionişti în domeniu. Ne place doar să bem un vin bun şi să împărtăşim cu voi impresii în termeni pământeni; dacă o vom lua vreodată razna şi vom începe să folosim limbajul super-sofisticat al degustătorilor profesionişti sosiţi de pe Marte vă rog să ne daţi peste mână 🙂

Revenind până la urmă şi la evenimentul de aseară, pot spune mai întâi că muzica şi mâncarea au fost foarte faine. Asta cu certitudine.

Barul arată şi el bine, e de-a dreptul încântător să te aşezi lângă pereţii plini se sticle!

L-aş recomanda pentru o ieşire într-un grup de prieteni dar nu aş mai merge la o  degustare cu multă lume; am văzut şi prin alte ţări oameni la costum, ieşiţi de la muncă, la discuţii pe trotuarul din faţa unui bar, cu un pahar de vin în mână. Nu e o imagine atât de neobişnuită dar cred că e mai potrivită într-o zonă cu alei pietonale sau în orice caz nu în mijlocul unei intersecţii cu maşini, tramvai şi ceva săpături tipic româneşti. Oricum, noi am ajuns devreme şi am avut loc la masă, lucru care ne-a cam ţinut departe de acţiune şi a  contribuit la o stare de plictiseală. Vă spun eu la final de ce.

Vinurile, că despre ele e vorba, au fost următoarele:

Tămâioasă românească La Cetate Miracol 2009 – Crama Oprişor, un vin care am înţeles că nu este încă pe piaţă şi din care vor fi în total doar 2000 de sicle. Având arome plăcute şi parfumate, asemănătoare celor pe care le găsesc cu plăcere şi în unele vinuri seci, acesta a fost singurul pe care nu l-am considerat prea dulce!

Ca o paranteză vreau să vă spun că îmi place la nebunie conceptul de design al etichetelor de la Crama Oprişor, dacă nu le ştiţi aruncaţi un ochi pe site.

Grasă de Cotnari 1987 (vinoteca) – Vinia Iaşi

Nu am avut ocazia prea des să încerc vinuri vechi şi nici nu ţin să o fac. Pe scurt, nu mi-a plăcut deloc la început, după ce m-am mai obişnuit a fost mai bine, dar tot nu m-a convins.

Riesling Sirena Dunarii 2001 – Vinarte

În primul rând remarcaţi numele! Dincolo de nume veţi fi lovit pe loc de dulceaţa sa. A fost cel mai concentrat dintre toate dar nu am simţit neapărat nevoia să îl dau la o parte. Am avut senzaţia că beau o licoare din smochine, mă ustura gâtul de atâta dulceaţă. Mi-a amintit de dulciurile arăbeşti, cele înecate în siropuri şi miere. Să te lingi pe degete, nu alta!

La sfârşit organizatorii au încercat să ne schimbe gustul cu Unicum, un digestiv concentrat şi înţepător din plante, bun să îţi pedepseşti prietenii care nu te-au vizitat de mult! Eu am luat o gură şi m-am răzgândit. Alex l-a suportat mai uşor.

Nu mi-a plăcut în toată povestea faptul că am făcut rezervare şi nu mi-a răspuns nimeni la mail sau că am stat mai bine de o oră până să se întâmple ceva, asta în situaţia în care am fost rugaţi, pe pagina evenimentului, să venim la 6 fix. Noroc cu Swing en Vogue, o formaţie care cântă Jazz Manouche şi care chiar a sunat bine! Au mai fost şi alte mici stângăcii de organizare dar lumea s-a simţit bine şi noi am avut parte de o experienţă interesantă.

Voi ce părere aveţi? Apreciaţi vinurile dulci? Care sunt preferatele voastre?

Articole similare:

Un weekend la Conac

Seara cu vin, brânzeturi şi ciocolată

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.