Hummus bi tahini, Kufta, Ruz Ma Shayreeyeh

Hummus bi tahini, Kufta, Ruz Ma Shayreeyeh

După titlu pare complicat, dar să încercăm o denumire mai prietenoasă gen: hummus, “chiftele” şi orez cu paste prăjite (sau mai simplu orez cu vermicelli). Dar sincer traducerile nu mi-au plăcut niciodată – prefer să păstrez variantele originale, acolo unde se poate.

Incursiunea în gastronomia egipteană nu pare să entuziasmeze prea mult pe nimeni. Cum spunea un chef (nu de-al nostru)  “egyptian cuisine is boring” :). E destul de dificil să spui felul acesta este specific egiptean… sau libanez….. sau turcesc…. sau ….. . E aproape ca la noi – aţi găsit acel fel specific românesc? şi nu mă refer aici la nenumăratele variante ale preparatelor turceşti, bulgăreşti etc.

A 15-a ediţie a Poveştilor din LumeaMare a fost pretextul pentru o mică degustare cu specific, specific egiptean :).

Deci să începem:

1. Hummus bi tahini – unul dintre preparatele cu adânci rădăcini în istoria lumii arabe. Se pare că prima variantă asemănătoare cu ceea ce se face astăzi a apărut în Damasc acum mai bine de 200 de ani, dar prima combinaţie dintre năut şi alte ingrediente datează de aproape 1000 de ani. O combinaţie pe cât de simplă pe atât de apreciată.

Năut, pastă de susan, zeamă de lămâie şi usturoi alături de un praf de cumin.

Am preferat să folosesc năutul din conservă pentru că, să zicem politicos, timpul nu-mi era cel mai bun prieten. Deci 3 cutii deschise, conţinutul pus într-o oală şi dat într-un clocot, două. Se lasă la răcit un pic, se pune în blender şi începem să-l împrietenim cu o jumătate de cană de pastă de susan (bine amestecată înainte de folosire), cu zeama de la 1 limetă şi 1 lamâie şi vreo trei – patru căţei obraznic de mari de usturoi. Peste toate aceste o jumătate de linguriţă rasă de cumin, un strop de ulei de măsline (sau mai mult), sare, piper şi gata, apăsăm butonul.

Obţinem o pastă consistentă, care dacă este prea vârtoasă o inmuiem un pic cu nişte apă, până la consistenţa dorită.

Simplu şi delicios – ornăm cu ulei de măsline, seminţe de pin (iar dacă se întâmplă să nu găsim – seminţe de floarea soarelui) şi dacă avem, un praf de sumac sau boia. Nu uităm o lipie sau o pâine proaspătă arăbească –  şi gata, să trecem mai departe.


2. Kufta sau kofta a cărei varietate de reţete este covârşitoare cuprinzând aproape trei continente – de la turci la sârbi, de la sirieni la indieni, trecând chiar şi prin chifteaua noastră neaoşă.

Un amestec de carne, ierburi, condimente, legume, făinoase şi câte şi mai câte în proporţii diferite, de consistenţe diferite, mai tocate, mai din topor –  o varietate care nu face altceva decât să facă mai interesantă  acest fel nu foarte complicat şi rapid de făcut.

În varianta egipteană amestecăm o jumătate de kilogram de carne tocată de vită (de care, trebuie să recunosc, am lipit şi ceva carne tocată de oaie) cu o ceapă tocată fin, doi – trei căţei de usturoi, o mână de mentă proaspătă şi una de pătrunjel.

Ce bine e să ai la îndemână o mentă şi un pătrunjel proaspete.  Mirosul de mentă proaspătă mă duce cu gândul la Maroc, ……. dar să revenim.

Amestecăm bine şi între timp pregătim o cană de bulgur – ţinut în apă vreo jumătate de oră –  să se umfle şi să se înmoaie. Îl adăugăm şi pe el la compoziţia de mai sus, ajutăm cu sare, piper şi un amestec de condimente. Eu am folosit kabsa, un amestec de condimente  utilizat mai ales în bucătăria Arabiei Saudite, dar care cu mici modificări este prezent şi în cea egipteană (un amestec de turmeric, piper roşu, seminţe de coriandru, piper negru, usturoi, cardamon, seminţe de fenicul, ginger). Se poate folosi cu succes  o combinaţie făcută din părţi egale din condimentele de mai sus, bine mojarate.
Punem totul în blender şi amestecăm până când se omogenizează bine şi se obţine o compoziţie bine închegată şi fermă.

Ca să impuşc doi iepuri dintr-o lovitură, am separat amestecul în două –  o parte a fost modelată sub formă de mici chifteluţe rotunde, iar cealaltă parte am modelat-o în jurul unor ţepuşe de lemn.

Primele au luat calea uleiului încins, iar ţepuşile îmbrăcate au ajuns direct pe grătarul de teflon. Şi aici intervin cu un mic secret (cu care puteţi fi de acord sau nu) – evident că ar fi trebuit să le fac direct pe grătar, dar iar timpul m-a trădat. Şi aici începe …… dacă încingi la roşu o bucată de cărbune, pe care îl pui în centru unei tavi de metal, o înconjori cu frigăruile aburinde, şi stropeşti cu o urmă fină de ulei acoperind imediat totul cu un capac, o să obţii o delicată aromă de fum – exact cireaşa care lipsea.

3. Kufta trebuie să fie însoţită de ceva garnitură. Cel mai potrivit mi s-a părut Ruz Ma Shayreeyeh sau orez cu vermicelli.

O reţetă la fel simplă şi spectaculoasă ca aspect şi foarte bună ca gust.

Cele două ingrediente principale sunt orezul şi pastele vermicelli. Am avut mai multe încercări cu diferite tipuri de paste. Cele mai bune rezultate le-am avut cu un tip de paste – Finlini vermicelles (Barilla). Orezul rămâne la alegerea fiecăruia. Mie nu-mi place să fie chiar pilaf aşa că am folosit un  orez cu bobul lung pe care l-am spălat în multe ape, până apa de clătire a ieşit clar, după care l-am lăsat la înmuiat vreo 30 de minute. Între timp am încins o tigaie, am pus o lingură de unt şi am adăugat cam 150 g vermicelli pe care le-am prăjit la foc moderat până şi-au schimbat culoarea.

Am adaugat orezul scurs de apă şi am călit în continuare la foc mediu până când boabele de orez au devenit un pic translucide şi s-au desprins uşor unele de altele. Adăugăm apa şi fierbem conform indicaţiilor de pe pachetul de orez. Mie mi-a luat un sfert de oră.

Simplu şi bun, nu-i aşa?

 

Poftă bună.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.