Ştiţi deja că îmi place să vorbesc cu oamenii. Astăzi, Alex ne va povesti despre pasiunile lui: gătitul şi fotografia, iar  Octavia ne va duce pe munte, acolo unde se caţără cu atâta bucurie de fiecare dată.

Începem cu Alex: „Am de fapt două pasiuni. Nu ştiu care a fost prima. E ca „oul sau găina”, oricum ambele se trag din copilărie şi de pe la rude.

Nu ştiu ce am pregătit prima dată, îmi aduc aminte în schimb de o salată de păpădie pe care am pregătit-o pentru sora mea. Am ales cele mai mari şi mai viguroase frunze…nu ştiu să fi gustat ceva mai amar.

Se pare că moştenesc pe linie paternă pasiunea culinară, bunicul meu fiind cel care atunci când pregătea ceva transforma totul într-un ritual, la care nimeni nu avea acces. Din păcate nu am avut şansa să „fur” câte ceva, eram copil când a fost chemat acolo sus. În rest mă învârteam prin bucătărie pe lângă mama, ajutam cât puteam şi reţineam ca un burete tot. Mai puţin s-a prins de mine partea cu dulciurile, dar probabil că vine şi asta … cu timpul.

Fugind de la una la alta, întotdeauna am fost fascinat de fotografiile picăturilor de apă atunci când ating suprafaţa apei. Pe atunci nu erau decât nişte experimente complicate, se lucra pe film iar eu eram prea mic pentru a mă putea „juca”. A mai trecut timp, lucrurile au evoluat. Şi aici mă leg de familie, un unchi fugit pe vremuri peste Dunăre şi stabilit în Germania era fotograf. Îmi aduc aminte că în boxa mătuşii mele am descoperit muulte lucruri legate de fotografie, lăsate acolo de când a plecat – parcă descoperisem o adevărată comoară ascunsă. Şi acum mai am vreo două aparate cu burduf, încă funcţionale şi ceva plăci de sticlă gata să fie expuse (cine crede că mai pot fi ).

Am început să expun filme încă din 1998. Am trecut prin perioada în care ţineai între degete declanşatorul flexibil vreo cinci minute pentru o fotografie (în peşteră) şi după vreo două săptămâni vedeai rezultatul. Am început cu un Smena – Vilia cu blitz extern, dar cred că primul aparat cu care am făcut ceva, pe film lat era un ЭМЮG. Era digitală a schimbat toate astea. Prima „săpunieră” adevărată (un Canon A95)  m-a făcut să îmi doresc mai mult. Ca stil fotografic, cred că cel mai simplu mă apropii de stilul de fotografie de călătorie, în care se împletesc armonios  natura, oamenii şi locurile prin care mergi, cu care vii în contact, care-ţi spun o poveste, o poveste numai a lor. Lumină bună şi … cuţit ascuţit!”

Şi continuăm cu Octavia: „Probabil că am moştenit dragostea pentru munte de la părinţi. Ei m-au dus de mică prin tot felul de văi şi păduri. Cu tata m-am căţărat pentru prima oară. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că aş fi ales această cale chiar dacă circumstanţele erau diferite. De ce prefer muntele? Pot găsi nenumărate motive. Pentru că îmi place să mă pierd în liniştea naturii. Aici rămân mereu uimită de formele din jur, de culori, toate mă cheamă să le explorez. Cât despre căţărare, poate că este o pasiune. Ştiu doar că aş face asta mereu dacă aş putea. Este greu de descris în câteva cuvinte ce simt când sunt doar eu acolo. Şi poate v-aş plictisi cu trăirile mele. Dar întotdeauna vreau să revin la acel sentiment. Căţărând am fost în cele mai frumoase vacanţe, am văzut locuri noi şi am întâlnit oameni deosebiţi. Ştiu că vor mai veni multe. Este echilibrul care mă ţine pe picioare şi cred că oricine are nevoie în viaţa de o activitate căreia să se dăruiască cu totul.”

Prima parte a articolului o găsiţi aici. Nu pot să închei fără să vă întreb: pe voi ce va ţine în picioare? Ce vă dă echilibru, ce vă face să zâmbiţi automat, ce vă dă o stare de bine în orice moment?

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!