Comedia erorilor – O, Doamne!

Comedia erorilor – O, Doamne!

Pentru că urma să ne petrecem weekendul în Bucureşti şi ne era cu adevărat dor să mergem la Teatrul Masca, am strâns gaşca, am organizat şi un concurs şi sâmbătă seara ne-am instalat cu zâmbetul pe buze la Comedia erorilor.

Şi zâmbetul sau hohotul de râs nu ne-a părăsit până la final, când palmele ni s-au înroşit în aplauze. Iar cele aproape 2 ore neîntrerupte de spectacol au trecut fără se se simtă, chiar şi pentru LumeaMică. Mă temeam puţin să nu se plictisească dar vezi să nu! A trăit intens toate încurcăturile de pe scenă, a râs iar bucuria şi reacţiile ei au fost un spectacol în sine pentru noi. Voi ţine minte mereu reacţia ei spontană la scena unui sărut pasional: “O, Doamne!!!”.

O, Doamne, spectacolul ăsta chiar a fost minunat: rolul dublu, o specialitate Masca încă de la Gemenii, realizat de data aceasta la dublu de dublu, de către Valentin Mihalache şi Aurel Sandu, apariţia senzaţională a Corului ce devine apoi masa de jurnalişti avizi de scandal, acrobaţiile, costumele, muzica, jocul în mijlocul spectatorilor, aşezaţi de jur împrejurul scenei, inspiratele interacţiuni şi contacte vizuale cu publicul (tot din LumeaMică: Tati, cred că fetele au ceva cu tine!), aluziile şi glumele fine ancorate în prezent… totul sub privirea domnului Mihai Mălaimare, ce urmărea reprezentaţia dintr-un colţ al sălii, cu încordarea celui care îşi vede încă un copil născându-se.

Nu-mi place să dezvălui mai mult decât e nevoie dintr-un spectacol pentru că trebuie să vă construiţi singuri aşteptările şi să vă trăiţi individual experienţa şi bucuria de a fi acolo.

Voi încheia articolul cu un citat şi un îndemn din Mihai Mălaimare:

“…Oamenii ăia, personajele implicate în această nebună încurcătura, trăiesc o tragedie teribilă căci pentru ei confuzia nu este hilară, iar noi râdem până la lacrimi, bucuroşi că suntem în situaţia de a privi dinafară, bucuroşi că nefericirile lor nu ne privesc pe noi, că putem fi detasaţi şi senini în faţa tragediei. O, dacă am învăţa ceva din  condiţia de spectator, o, dacă am putea privi şi propria noastră viaţă astfel! Veniţi la spectacol şi, printre lacrimile de râs, gândiţi-vă şi la asta! Merită!”

Pentru mai multe motive citiţi aici.

Şi îi rog la final şi pe ceilalţi care au fost alături de noi, să ne completeze, să ne spună cum a fost.

Ce am mai văzut noi până acum la Masca:

Slugă la doi stăpâni

Gemenii

Una historia de tango

Prinţesa din castelul de aramă

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.