Călător prin Lumea Mare – cartea

Călător prin Lumea Mare – cartea

V-am anunţat că va apărea o a doua carte de călătorii a lui Bogdan Teodorescu, am aşteptat cu nerăbdare să o am şi odată ce mi-a picat în gheare nu am devorat-o ca de obicei, ci am savurat-o treptat. Cică insomniacii ar face bine să îngurgiteze un pic de ciocolată topită înainte de culcare. Nu merge la mine (îmi cască şi mai tare ochii) aşa că am optat să citesc câte o poveste adevărată nu pentru a mă adormi (Doamne fereşte!), ci pentru a vedea prin ochii, cultura şi sensibilitatea autorului locuri din cele patru zări. Şterg astfel oboseala, banalitatea şi plictisul zilei care tocmai a trecut şi particip mental la aventurile pe care le implică o călătorie – căci în ciuda mijloacelor moderne ce te pot duce în timp scurt în cele mai diferite locuri, neprevăzutul nu doarme, uneori e mai surprinzător decât pare şi solicită schimbări de program (rută sau mijloc de transport), zbateri, insistenţe, inventivitate.

Trasee? Nord (Lituania, Estonia, Finlanda), sud (Cape Town, Kenia), est (Novgorod, Sankt Petersburg), vest (Mexic). Între ele, Egipt, Maroc, Franţa (insule), Grecia, sus (Meteora) şi jos (safari acvatic), departe sau aproape (Bulgaria). Privirea autorului este în mod fericit filtrată prin documentare (neutră prin însăşi natura ei), sensibilitatea poetică şi un bagaj consistent de lecturi asimilate, discret infiltrate în texte, umorul şi “gourmet”-ismul dau un colorit particular scrierilor, le fac accesibile, spumoase şi fermecătoare. Se găseşte un pic de paradis aproape în fiecare loc, în modul în care este receptat şi prezentat. “Zicerea” în sine îmbracă peisaje şi scene care solicită implicarea cititorului ademenit fie să-şi pună imaginaţia în funcţiune, fie să râdă din toată inima. Mare amatoare de pietre de la cele mici (“nisipul” Loarei) până la cele gigante (Dolomiţii să zicem) mi s-a întâmplat, bântuind prin Spania, să merg ore în şir cu un zâmbet continuu pe faţă (de încântare), în drum spre Piedra, prin Pirinei, spre San Juan de la Pena sau Granada. Cam aşa m-am comportat în timpul lecturii acestei cărţi. Mi-a strecurat în suflet o stare de bine şi am călătorit cu gândul, am compus tablouri ba chiar am şi mâncat pe săturate tot în gând! Doctor Oz recomanda drept mijloc de slăbire aşezarea în faţa farfuriei pline şi imaginarea mestecării şi înghiţirii a întregului fel de mâncare (cică apare saţietatea) apoi trecerea la “fapte”: vei mănca mult mai puţin decât decât ai crede. Nu ştiu dacă ce spune sus-numitul poate fi luat drept literă de evanghelie dar erau acolo nişte doamne care se declarau subţiate în acest mod. Asta ca să argumentez  că “mâncatul” în gând (nu numai socotitul, înjuratul, etc.) ar fi posibil.

Pe lângă datele istorice sunt prezente şi mistere ale lumii moderne (masca de fier), locuri mai puţin cunoscute, pe care unii dintre noi nici nu le vor vedea vreodată, dar se bucură că măcar pot citi despre ele. Ne sunt transmise emoţii pe care eu le numesc “intelectuale”, născute din confruntarea dintre cultura dobândită – ceea ce am citit, ne-a impresionat şi contactul direct cu oraşul, monumentul, un anumit personaj sau amintirea lui, când tot surplusul din jur (comerţ, fojgăiala turistică) intră în ceaţă şi rămân verticale, pătrunzătoare şi adânci revelaţiile.

Ca un bun român Bogdan Teodorescu nu uită de cravata de pionier, Casa Poporului, revoluţia română, marile inaugurări ale enormelor noaste autostrăzi şi nu încetează să se mire cum de milioane de lalele nepăzite înfloresc fără spaimă de a fi smulse din familia lor şi sunt culese numai de proprietari, cum de oameni şi pinguini îşi văd fiecare de viaţă, vecini şi prieteni, cu câtă decenţă şi bucurie se asistă la un meci de fotbal. Şi ca un excelent cunoscător al gastronomiei de pe multe meridiane acorda şi bucătăriei noastre un loc alături de celelalte.

“Călător prin Lumea Mare” împărtăşeşte marea bucurie de a căuta şi a descoperi frumuseţea în arhitectură, artă, fenomenele naturale (nopţile albe etc.), natura şi vieţuitoarele ei (unele în locuri neaşteptate, pui care se comportă ca puii de om, unele mai deştepte ca oamenii când e vorba să-şi obţină hrana) şi plăcerea de a gusta din bunătăţile tuturor naţiilor. Gustul bucatelor şi vinurilor, mirosul mărilor, bazarelor în forfotă sau al pinguinilor în colonia lor, sunetele, comportamentul celorlalţi, frigul, căldura, lumina, întunericul, sunt căile concrete prin care călătoria nu pluteşte în aer, ci este trăită total, la parametrii obişnuiţi chiar dacă tot ce oferă ea este adesea neobişnuit.

“Călător prin Lumea Mare” ne duce şi aduce, ne dă idei, ne face să ne mănânce tălpile. Lectură sau… călătorie plăcută!


Dacă ești pasionat de lectură și vrei să primești recomandări de la Roxana, o dată pe lună, înscrie-te în:

Clubul Pasionaților de Cărți din LumeaMare.

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.