Îmi doresc să nu mi se întâmple. Să nu am niciodată nevoie să acord primul ajutor, nici unei persoane apropiate, nici copilului, nici unui străin măcar, cu atât mai puţin într-o vacanţă. Sunt o persoană care se sperie uşor şi nu reacţionează foarte bine şi foarte prompt într-un moment de panică. Cele mai cumplite coşmaruri au fost acelea în care îmi imaginam ce ar putea păţi Petra; uneori chiar fără să fie nevoie să dorm, vedeam cu ochii minţii scenarii înfricoşătoare. Majoritatea părinţilor trec prin asta, ştiu. Mă întreb însă câţi părinţi sunt dispuşi să înveţe ceva concret, pentru a şti cum să reacţioneze în cazul nefericit în care ghinionul chiar se întâmplă!
Acest articol a devenit un capitol din cartea despre călătorii cu copii publicată în martie 2018:
Mami, tati, uite cămilele!
Cum să supraviețuiești în călătoriile alături de copii. Sfaturi serioase pentru părinți și povești fantastice pentru copii, însoțite de ilustrațiile naive ale subsemnatei.
Detalii aici.
Un curs de prim ajutor este, după mine, esenţial pentru oricine. Am citit cărți despre primul ajutor, teoria este bună, dar am înțeles mult mai multe la un curs dedicat părinților. Și nu e de ajuns să mergi o dată. Îmi dau seama că în câțiva ani am uitat aproape tot ce am învățat și abia aici îmi sunt de folos cărțile. Faptul că scriu despre asta nu mă transformă în specialist, sunt doar noţiuni pe care le-am aflat din mai multe surse şi pe care încerc încă să nu le uit, pentru că sunt importante. Iată câteva exemple:
Electrocutare
Dacă acasă îți poți lua măsuri multiple de precauție, când călătorești ajungi să dormi în mai multe locuri, prizele nu sunt protejate iar cel mic e dornic și curios să exploreze, asta ca să dau doar un exemplu. Dacă se întâmplă, nu te repezi să pui mâna direct pe copil, oricât de tare te-ai speria. Cea mai bună metodă este să întrerupi mai întâi sursa de curent sau să îți înfăşori mâna în ceva cât mai gros, să folosești un obiect care nu este conducător de curent pentru a-l îndepărta de pericol! Chiar dacă pericolul pare să fi trecut fără urmări, atât timp cât curentul a apucat să treacă prin corp e important să chemi salvarea, să nu cumva să se fi ajuns la ceva arsuri sau vătămări interne ale căror efecte nu se văd imediat.
Înec
Mie mi-e frică şi să bag capul la fund şi nu ştiu să înot decât într-un sigur fel, ce să zic, cred că într-o astfel de situaţie aş răcni cât de tare aş putea după alt ajutor. Dacă tu de descurci mai bine și știi că ai o şansă să nu dublezi numărul înecaţilor, este mult mai bine să aştepți ca victima să devină inconştientă. O altă idee de bun simț despre care am citit e să iei cu tine în apă un colac, un lemn sau orice alt obiect care plutește și care poate reprezenta un punct de agățare pentru persoana panicată. E mult mai bine să se agațe de un obiect, decât de tine. Cred că sunt rare cazurile, dar copiii mici se pot îneca din joacă sau chiar și într-o apă foarte mică. Am citit că își pierd foarte ușor simțul orientării și nu au reacția de apărare. Sau că se poate întâmpla, în momentul în care fac concursuri de stat sub apă, să tragă prea mult aer în piept și să leșine.
Spânzurare
Un copil se poate spânzura şi involuntar, în draperiile verticale de la un hotel, de exemplu. Caz în care e de reţinut că trebuie să îl ridici uşor mai întâi şi să îi susţii bine capul, înainte de a tăia sau a elibera strâmtoarea. Orice leziune a gâtului este complicată și poate fi fatală, dacă manevrarea se face greșit.
Incendiu
Ca în toate celelalte cazuri de urgență trebuie să te gândești mai întâi la tine, să-ți protejezi capul cu haine ude, să te uiți bine unde intri şi, dacă există geamuri, să le deschizi înainte de a interveni asupra victimei. E ca la avion, când trebuie să-ți pui tu mai întâi masca de oxigen, apoi să te ocupi de copil. Un părinte leșinat nu mai e nimănui de ajutor. Respiraţia gură la gură se face afară, nu în aceeaşi încăpere, unde riști să te intoxici şi tu. Mai trebuie să reții că este nevoie urgent de medic dacă arsurile depășesc 10% din suprafața corpului unui copil (ca să fie ușor de măsurat, o palmă a copilului, cu tot cu degete, reprezintă 1% din suprafața corpului) sau dacă acestea sunt pe față, mâini și picioare.
Hipotermie
Dacă hainele sunt ude le scoți urgent şi nu pui nimic cald direct pe piele.
Insolaţie
Ții copilul la umbră, într-un loc răcoros, îi dai să bea lichid, câte puţin, nu mult deodată, cu pauze de cinci minute între înghiţituri.
Intoxicări sau diaree
În călătorii, atât adulții, cât și copiii pot reacționa în moduri neprevăzute la schimbarea regimului și obișnuințelor alimentare, așa cum pot suferi de toxiinfecții alimentare. În aceste cazuri trebuie avută mare grijă la aportul de lichide și săruri, pentru prevenirea deshidratării, aceasta fiind adevăratul pericol. Dacă bănuiești o otrăvire, poate n-ar fi rău să ai în memoria telefonului numerele de la Toxapel (021-210-62-82 sau 021-210-61-83), un serviciu telefonic de urgență realizat de Departamentul de Toxicologie al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” București. TOXAPEL funcționează 24 de ore din 24 și acoperă întreg teritoriul țării, putând fi apelat de acasă, de la orice telefon public sau mobil.
Răni, mai mici sau mai mari
Dacă în urma unei căzături a intrat un corp străin mai mare într-o rană (de exemplu un ciob de sticlă), cel mai bine e să-l lași așa cum e și să nu te grăbești să-l scoți. Rana se acoperă în acest caz cu o compresă, se înfășoară cu un bandaj și se apelează la un serviciu medical cât mai repede. Nu ai cum să știi cât de adânc a intrat și ce se întâmplă dacă îl scoți, nu vrei să riști o sângerare greu de oprit în cine știe ce colț izolat de lume.
Febră
Febra poate să apară fie în urma unei răceli, fie în urma unei insolații, poate că este riscul cel mai frecvent întâlnit într-o călătorie. Am învățat de-a lungul timpului că febra nu este dăunătoare, cel puțin până la 39°C. Când aceasta nu a cedat, am alternat antitermice (pe bază de ibuprofen și paracetamol) în doze și la intervale de timp stabilite împreună cu medicul pediatru. Nu m-am repezit niciodată la antibiotic, doar de frica febrei. De cele mai multe ori am ajutat la scăderea temperaturii cu comprese ude, la temperatura camerei, împachetări sau chiar cu băi cu apă la temperatura corpului. Nu se aplică însă această metodă atunci când copilul are frisoane sau mâinile și picioarele îi sunt deja reci.
Mușcături, de animale sau de om
O rană provocată de o mușcătură se lasă mai întâi să sângereze puțin, apoi se spală bine, cu apă călduță și săpun, bine e să stea cel puțin cinci minute sub apă. Abia apoi pui dezinfectant, lăsând și în acest caz cel puțin cinci minute pentru a-și face efectul, se pansează steril și se merge la medic. Copiii mici mai au obiceiul să muște și rezultatul poate fi la fel de periculos, datorită bacteriilor aflate în cavitatea bucală a omului.
Sângerările din nas
Dacă nu am fi avut frecvent problema asta cu Petra, probabil că nu aș fi aflat nici până acum că nu folosește la nimic nici să ții mâna în sus, nici să lași capul pe spate. Soluția este tocmai cea opusă. Capul se lasă în față și se aplică presiune pe nara sau nările implicate. Presiunea trebuie menținută timp de cinci-zece minute. Când capul este lăsat pe spate sângele ajunge în stomac, având efect vomitiv. Sângerarea din nas e de cele mai multe ori lipsită de consecințe, chiar dacă apare des, mai ales la copii. Grav și urgent este când e rezultatul unei lovituri la cap, iar sângele are un aspect fluid, apos.
Accident de maşină
Aici e mai complicat, ideea e să fii atent la toţi pasagerii din maşină (sau în jur, dacă au fost proiectaţi) şi să îi ajuți mai întâi pe cei inconştienţi, nu pe cei care ţipă mai tare. Greu de făcut diferenţa asta, într-un moment de disperare. Capul se ţine nemişcat, asta e de reţinut.
Stop respirator – cardiac şi sufocare
Pentru masajul cardiac şi respiraţia gură la gură chiar e greu de explicat pe scurt, asta trebuie învăţat sub supravegherea unei persoane calificate. Este extrem de important şi poate salva viața unui om. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care copilul a înghiţit ceva şi s-a înecat, caz în care am învăţat că trebuie să știi cum să-l ții și să aplici loviturile în spate necesare, iar manerva Heimlich e vitală. Explicaţii şi demonstraţii sunt destul de multe, chiar şi pe internet, dar tot cred că cel mai corect e să exersezi în compania unei persoane calificate.
Resuscitarea cardio-respiratorie
Video resuscitare cardio-respiratorie
Mi se pare extrem de important de reținut că un copil (dar și adult) inconștient nu trebuie lăsat pe spate. Poziția corectă este pe o parte, susținut de o pătură, cu atenție însă la situația în care e posibil să existe leziuni ale gâtului sau ale coloanei, iar victima nu trebuie mișcată decât în anumite condiții. Dacă un copil vomită, inconștient fiind, lichidul poate ajunge în plămâni și poate genera probleme pulmonare grave.
Alte victime inexplicabile
Dacă vezi un copil sau tânăr căzut într-un parc, te uiți mai întâi cu atenție în jur. Te asiguri că nu cade ceva pe tine, că nu e vreo injecţie pe jos în care te-ai putea înţepa, vreo sticlă cu substanţe toxice şamd.
Concluzia e simplă. Pentru a sări în ajutorul cuiva, trebuie să ştii cum să o faci. Bunăvoinţa şi curajul nu sunt suficiente şi nu te pot feri de riscul de a deveni şi tu o victimă. E admirabil să sari în ajutor, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te protejezi tu mai întâi. Informațiile pe care ți le-am dat eu sunt sumare, incomplete și nu țin loc de propria ta documentare și instruire. Nu am autoritatea să te învăț cum se face corect o respirație gură-la-gură, cum se face masajul cardiac, cum se oprește o hemoragie, cum se pune un garou sau o atelă și multe alte măsuri care sunt important de luat în situații cu gravitate mare.
Pot să încerc, în schimb, să te conving că e bine să fii instruit și documentat. În plus, pentru afecțiuni mărunte și uneori inevitabile, într-o vacanță, de la o simplă răceală până la probleme digestive, e bine să ai la tine o trusa medicală, chiar dacă de cele mai multe ori nu va fi nevoie să o folosești.
Bibliografie:
- Primul ajutor la copii, Elke Ruchalla. Editura Univers Enciclopedic, 2016.
- Primul ajutor în stările de urgență până la sosirea medicului, Editura Orizonturi, 2012.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
