Trilogia Germania (3): Weimar şi Jena

Trilogia Germania (3): Weimar şi Jena

Weimar este cunoscut atât pentru importanţa sa culturală, cât şi pentru festivalul cepei, două aspecte care par să nu aibă legătură una cu alta, dar pe care poţi să ai norocul să le descoperi în acelaşi timp. Iar Jena este oraşul Zeiss şi o combinaţie interesantă între modern şi clasic. Împreună sunt două oraşe care, prin apropierea lor şi prin peisajele pitoreşti din Turingia, pot fi puse cu uşurinţă la suflet.

Am ajuns în Weimar după opririle în Potsdam şi Dessau, iar atmosfera pe care am găsit-o aici rupea monotonia călătoriei de până atunci. Târgul de ceapă era în plină desfăşurare zgomotoasă şi colorată, reuşind să-i pună în umbră chiar şi pe Goethe sau Schiller, două personalităţi strâns legate de numele oraşului.

Weimar_DSC9653

În primul rând ne-am cazat la Best Western Premier Grand Hotel Russischer Hof.  Aş fi trecut peste detaliul ăsta dacă nu aş fi crezut că merită să îţi spun că, deşi preţurile sunt peste medie, hotelul acesta este situat în inima oraşului şi are o amenajare interioară deosebită. Eu am avut o cameră mică, dar foarte prietenoasă, cu o vedere minunată către toamna din Goetheplatz.

Weimar_DSC9664

N-am avut prea mult timp pentru stat şi admirat priveliştea pentru că în curând începea un tur ghidat al oraşului. Traseul a fost parcurs mai repede decât m-aş fi aşteptat, lăsându-mă cu o mare dezamăgire în suflet: îmi dorisem să văd casa lui Goethe, nici nu îmi imaginasem că voi ajunge acolo fără să o vizitez – dar neimaginatul tocmai se întâmpla şi, cum timpul era mai scurt decât se prevăzuse, vizita nu mai era inclusă. Am văzut doar intrarea şi spatele casei în care se spune că s-au păstrat în proporţie foarte mare obiectele poetului, aşa cum erau când acesta trăia.

Weimar_DSC9605

Weimar_DSC9607

Aş putea spune că aveam toate motivele să urăsc târgul de ceapă pentru că, din cauza aglomeraţiei, am văzut un fel de Weimar din spate, din dos, faţadele şi străzile principale fiind aproape inaccesibile sau mă rog, fiind greu de parcurs într-un grup organizat şi grăbit. Nici fotografii nu prea am apucat să fac. Dar atmosfera era prea veselă ca să mă supere şi până la urmă târgul de ceapă a avut meritul de a-mi ridica moralul şi a mă face să mă bucur că sunt acolo. Cum spuneam, am trecut pe lângă case memoriale (Goethe, Schiller, Liszt), am intrat la Universitatea de unde a pornit în 1919 mişcarea Bauhaus (despre care ţi-am povestit în articolul anterior) şi am făcut o oprire care mi-a tihnit la biblioteca ducesei Anna Amalia, cea responsabilă cu atragerea poeţilor şi filosofilor către Weimar.

Weimar_DSC9627

După ce turul oficial s-a terminat într-o cofetărie cu prăjituri mai degrabă arătoase decât delicioase, am ales să mă plimb pe jos spre hotel, prin piaţa de ceapă. Zwiebelmarkt este cel mai mare festival din Turingia, datează din 1653 şi se ţine în al doilea weekend din octombrie, atrăgând anual aproape 400.000 de vizitatori. Îmi amintesc că am citit pe undeva că la începuturile lui era o simplă piaţă de ceapă, în care oamenii puteau să cumpere acest produs fără taxele foarte mari percepute în restul anului. Acum îţi oferă o varietate de produse artizanale printre care, la loc de cinste, este totuşi ceapa – dar nu în forma sa brută ci transformată în păpuşi sau frumoase şiraguri decorative.

Weimar_DSC9642

Mâncasem bine aşa că nu eram deloc tentată de mirosurile de la chioşcurile cu mâncare, în schimb am dat la un moment dat peste un lichior de usturoi. Iniţial am strâmbat din nas şi am vrut să trec mai departe. Apoi m-am întrebat ce fel de călător sunt eu dacă nu pot să gust şi chestii mai ciudate aşa că am dat pe gât un păhărel. Bleah, chiar era usturoi! Mi-am amintit de gluma pe care am făcut-o la un moment dat în timpul liceului, oferind tuturor căţei de usturoi înveliţi în ciocolată, producţie proprie. N-am să uit niciodată feţele celor care se grăbeau să mestece bomboanele mele. Aşa că, în acelaşi spirit aflat undeva între joacă şi glumă proastă, am cumpărat şi pentru acasă două sticluţe mici. Mama l-a băut ca pe medicament, când era răcită. Alex a gustat puţin din el şi a rămas apoi neatins, undeva pe un raft, unde se află şi acum.

Seara, după cina oficială ce deschidea workshopul la care fusesem invitată, am mai poposit puţin pe la concertele din târg. Era spre final şi cum vinul fiert dispăruse, am gustat altă ciudăţenie, suc de portocale fiert cu ceva alcoolic în el, parcă rom. Destul de ciudat şi ăsta. O trupă de coveruri se descurca neaşteptat de bine pe scenă, dar nu pentru mult timp. Distracţia s-a încheiat la miezul nopţii sau chiar înainte, ca în orice colţ de Germanie care respectă liniştea şi somnul celor din jur. Weimar cel vesel şi petrecăreţ s-a transformat pe dată într-un oraş disciplinat şi cuminte, trimiţându-ne pe toţi la culcare.

%%Ecoturism | Jena este locul în care se întâlnesc două rute ciclabile foarte lungi ale Germaniei: Traseul de pe Saale (427 km) şi Traseul Turingiei (225 km).

Poate fi de asemenea punctul de plecare către câteva trasee circulare (cum ar fi traseul Napoleon, pe urmele marelui lider francez)%%

A doua zi, după încheierea workshopului, am pornit într-un scurt tur cultural prin Turingia, cu direcţia Jena. Am oprit la palatele Dornburg, aşezate pe o culme ce se ridică deasupra râului Saale. Sunt trei palate unul lângă altul: Palatul vechi, construit în secolul al XVI-lea, pornind de la o fostă fortăreaţă medievală, Palatul Rococo, o clădire foarte frumoasă construită prin 1740 şi Palatul Renaşterii. Toamna era la ea acasă în împrejurimi, vremea era rece şi nu foarte luminoasă, dar culorile calde ale frunzelor şi pâcla ce plutea deasupra văilor aveau, împreună, un farmec tăcut şi puţin trist. Nu am avut timp să vizităm la interior niciunul dintre cele trei palate, drumul nostru mergând mai departe, către Jena.

Dornberg_DSC9693

Dornberg_DSC9668

Dornberg_DSC9687

Dornberg_DSC9697

Dornberg_DSC9672

Jena m-a surprins într-un mod foarte plăcut. Centru universitar important în care foarte multe persoane lucrează în diverse domenii de cercetare, oraşul este plin de tineri şi biciclişti, dar te încântă mai ales cu aspectul său matur şi prosper, o combinaţie de arhitectură clasică cu instalaţii sau clădiri moderne bine plasate. Ce să mai spun, mi-ar fi plăcut să stau mai mult şi să-l descopăr pe îndelete.

Jena_DSC9725

Jena_DSC9711

Jena_DSC9729

Jena_DSC9732

Şi vizita aici a fost foarte scurtă, ca să nu mai spun că aceasta era ultima oprire înainte de a porni înapoi spre Bucureşti.

A urmat un drum lung şi alambicat: autocarul ne-a dus la gara din Jena de unde am luat trenul până în Weimar, din Weimar am luat două trenuri până la Frankfurt, iar de acolo avionul până acasă. N-am avut însă probleme şi nici emoţii ca în ziua sosirii, mă lămurisem că totul funcţionează ca un ceas de bună calitate.

Trilogia Germaniei s-a încheiat cu sentimentul clar că va trebui, la un moment dat, completată cu impresiile unei vacanţe pe îndelete şi poate cu o plimbare pe biciclete pe unul dintre nenumăratele rute pitoreşti din Potsdam-Dessau-Weimar. Povestea nu se încheie însă aici, ci face un salt în timp, într-un episod viitor, la Berlin. Pe curând aşadar!

Detalii:

Palatele Dornburg

Turingia


Vizualizare hartă mărită

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent studiază artele plastice și fotografia, iar când rămâne timp mai scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.