Sovata, surpriza antistres din ţara de nicăieri

Poate că erai suficient de mare în anii de după revoluţie, atunci când după ce am trecut de extazul provocat de apariţia buticurilor şi a pâinii turceşti, am început să învăţăm cum se fac afacerile adevărate, de la expaţi bine plătiţi pentru a veni în ţara de nicăieri: România. Unii dintre ei erau sclipitori, modele de profesionalism şi excelenţi manageri, alţii erau mai puţin înzestraţi şi ajungeai să îi înveţi tu pe ei. Eu am avut noroc, prin agenţiile de publicitate în care am lucrat începând cu anul ’95, de câţiva oameni pe care nu îi voi uita niciodată, oameni care mi-au dat şansa de a progresa şi totodată libertatea de a mă da cu capul de toate pragurile. România, la rândul ei, a luat toate pragurile posibile la rând şi încă se mai loveşte de ele, încă mai are nevoie de alte naţii în ajutor, pentru a învăţa cum se face turism. Un foarte bun exemplu este Hotelul Danubius Health Spa Resort, dar şi staţiunea în care se află, Sovata. Am stat acolo foarte puţin, o singură noapte şi, colac peste pupăză, am fost captivă într-o plasă de discursuri şi evenimente ingenioase ţesute cu ocazia inaugurării oficiale a hotelului. Aş fi vrut să am mai mult timp pentru o plimbare pe jos prin Sovata, ceea ce am văzut de la geamul autocarului părea rupt din cu totul altă realitate. M-am trezit însă devreme şi am apucat să fac o plimbare în jurul lacului Ursu. Despre plimbarea aceasta îţi voi povesti astăzi, încercând să integrez, din când în când, cele mai interesante informaţii pe care le-am auzit în cadrul conferinţei de presă. Dar hai la aer!

Plimbare în jurul lacului Ursu, la Sovata

Dimineaţa aerul e răcoros şi curat, la Sovata. De la balconul hotelului văd pădurea, lacul şi câteva acoperişuri urâte care îmi bruiază armonia vizuală, aparţinând clădirilor cu arhitectură comunistă. Hotelul în care stau, Brădet, pe cât de frumos şi modern e la interior, pe atât de anost a rămas pe afară, ca design, chiar dacă sub ochii mei sigla veche a fost înlocuită cu una nouă, iar o parte din management vorbeşte maghiară.

_MG_5828

_MG_5808

Dacă mă cunoşti cât de cât, ştii că am un real respect pentru ţara vecină şi pentru felul în care Ungaria a ştiut să-şi valorifice resursele naturale pentru a face turism. Am scris în repetate rânduri despre băile termale din Ungaria şi, sinceră să fiu, mă bucur că un lanţ hotelier precum Danubius Hotels a ales să investească în România şi, indirect, să fie un model pentru dezvoltarea locală. Mă gândesc din nou la dezastrul de la Băile Herculane şi, respirând aerul curat al staţiunii, mă încântă să văd că aici lucrurile stau cu totul altfel. Nu am văzut clădiri dărăpănate, dimpotrivă, am observat câteva bijuterii arhitecturale aflate într-o formă foarte bună. Am ochit din mers un trenuleţ turistic, flori, grădini şi oameni care se plimbau relaxaţi pe stradă. Am întrebat în cadrul conferinţei cum ajută o astfel de investiţie comunitatea locală şi am aflat că, odată cu modernizarea hotelului, s-au creat mult mai multe locuri de muncă. Citind printre rânduri şi aluzii, am înţeles şi că este destul de greu cu personalul din România, am priceput că toată lumea se străduieşte să crească nivelul de profesionalism, dar că e posibil să mai fie scăpări. Nu am observat nimic în neregulă, dar nu e prima dată când aud discutându-se despre dificultatea de a găsi şi a educa oameni potriviţi, în turism şi nu numai.

Sovata_9214

Las îngrijorările la o parte, studiez harta, îmi iau aparatul foto şi cobor spre lac. În cel mult cinci minute intru pe aleea care îi dă ocol, observ pista creată special pentru alergare şi constat că e mai moale, perfectă pentru articulaţii, văd băncuţele şi indicatoarele către trasee şi alte lacuri, întâlnesc câte o persoană făcând sport sau o familie plimbându-şi piciul care s-a trezit cu noaptea în cap. Îmi vine să mă ciupesc pentru a mă convinge că e real. Pentru cine nu ştie, lacul Ursu este un lac helioterm*: la suprafaţă apa e dulce şi rece, funcţionând ca un strat izolator pentru apa caldă şi foarte sărată de mai jos. Apa sa sărată are proprietăţi curative iar nămolul miraculos este folosit la diverse tratamente.

De-a lungul timpului s-au făcut tot felul de glume pornind de la rezultatele foarte bune în domeniul infertilităţii (de genul „du-mă mamă la Sovata, ca să îl cunosc pe tata”), dar dincolo de glumă există o rată de succes mare şi din ce în ce mai multă lume apelează la tratamentele de acolo. Şi asta nu e tot, se pot trata boli de piele (inclusiv psoriazis), afecţiuni ginecologice, reumatism şi, nu în ultimul rând, stresul. Doamna Suzana Pretorian, directoarea medicală a centrului de tratament, ne-a făcut o prezentare detaliată despre stres şi afecţiunile pe care acesta le provoacă şi, chiar dacă ştiam cât de periculos e, tot m-am speriat. Poate că cel mai interesant pachet oferit de Hotelul Brădet este cel Antistres, în care sunt incluse consultaţie medicală, consiliere şi îndrumare, dar şi 13 proceduri menite să te trimită acasă mai fericit decât ai venit. Eu sunt convinsă că funcţionează. Dacă după o simplă plimbare, într-o singură dimineaţă, m-am simţit mai relaxată, nici nu vreau să îmi imaginez cât de bine mi-ar fi după o săptămână de mişcare, masaje, împachetări cu nămol, băi relaxante cu plante sau uleiuri esenţiale şi aşa mai departe.

Închei această paranteză şi visare pentru a mă plimba în continuare în jurul lacului. Lacul Ursu e cel mai mare, dar nu e unicul din zonă. Hoinărind în jurul lui mă las ghidată de indicatoare, trepte sau poteci către Lacul Paraschiva, în care soarele nu a ajuns, dar copacii se oglindesc făcându-şi toaleta de dimineaţă, apoi către Lacul Roşu şi Verde. Inspir adânc aerul proaspăt al pădurii în timp ce urc spre lacul Mierlei şi, aproape de final, fac o ultimă oprire la malul lacului Aluniş. Pe drum întâlnesc formaţiuni sărate, lacrimile zânei care plânge şi astăzi după o fostă iubire (vezi legenda aici).

Sovata_9219

Sovata_9229

Sovata_9233

Sovata_9235

Sovata_9228

Şi dacă tot a venit vorba de zâne, iată că ceasul ticăie în burta mea, foamea m-a ajuns şi acum nu mă mai simt precum Peter Pan în ţara de nicăieri, ci precum crocodilul din acelaşi film. Şi în timp ce merg spre hotel mă gândesc că România, această ţară de nicăieri de care mulţi nici nu au auzit încă, m-a surprins din nou. Înainte să plec la drum am fost sceptică. N-am crezut vocile care spuneau că Sovata e o excepţie, că aici turismul e aşa cum ar trebui să fie peste tot în ţară. Acum cred.

La hotel mă mai aşteaptă o surpriză plăcută, la micul dejun. Întotdeauna am apreciat un bufet care conţine multe fructe proaspete şi da, există. În plus, mai descopăr o carafă cu suc proaspăt stors din morcov şi sfeclă, din care beau două pahare şi simt cum ticăiala din burtă dispare, cum timpul nu mă mai grăbeşte, cum mă revigorez după o noapte de dans şi petrecere.

Stres? Care stress?

 

*Fenomenul heliotermic (acumulare de energie termică) are următoarea explicaţie: apa se încălzeşte pur şi simplu de la soare, iar pârâurile care se varsă permanent în lac (Kőröstoplica, Aranybánya) şi precipitaţiile anuale formează un strat de apă dulce de câţiva centimetri la suprafaţa apei sărate. Acest strat de apă dulce şi rece produce un efect de seră şi împiedică răcirea apei sărate.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.