Trei cărți care îți schimbă perspectiva

În ultimele două luni n-am reușit să trimit recomandările mele de carte către abonații la Clubul cititorilor pasionați. Mă gândesc serios, dacă tot am schimbat ritmul și macazul pe blog, ca de acum înainte să nu îmi mai impun limite și să scriu despre tot ce citesc aici, indiferent de gen și fără limite de temă sau domeniu. Se pare că citesc mai mult decât călătoresc, iar un mail de avertizare pot trimite oricum, atunci când public ceva nou. Din punctul tău de vedere nu se schimbă mare lucru, dimpotrivă, ai oportunitatea de a lăsa un comentariu în care să împărtășești către alți cititori propriile recomandări.

Pentru că am fost foarte preocupată cu documentarea pentru vizita mea la Viena din luna mai, iar pasiunea pentru acest oraș persistă, țin să-ți atrag mai întâi atenția că am completat lista de CĂRȚI PE CARE SĂ LE CITEȘTI ÎNAINTE DE A VIZITA VIENA cu încă șapte ghiduri mai puțin convenționale. Merită să arunci un ochi aici.

Ajung imediat și la cele trei cărți care mi-a depășit orice așteptare, făcându-mă să-mi schimb perspectiva asupra a ceea ce poate fi subiect de poveste și nu numai. Sunt trei romane scrise atât de bine și atât de sensibil, că ar putea foarte bine fi numite volume de poezie.

Pianista, de Elfriede Jelinek

Prima dintre ele are legătură tot cu Viena, am găsit și eu o listă de recomandări pe care se afla romanul Pianista. Într-adevăr, e vorba despre o profesoară de pian care predă la Conservatorul din Viena, dar locul este doar un context pentru ceea ce a însemnat finalul de secol XIX, momentul în care omul a pornit în căutarea emoțiilor profunde, a adevărurilor nu întotdeauna comode sau în conformitate cu așteptările societății, a dezvăluirilor intime șocante, atât în artă, cât și în psihologie sau literatură. Ei bine, cartea aceasta nu poate fi recomandată unor cititori prea sensibili sau pudici. Subiectul este dur, cu descrieri necruțătoare care sfâșie obișnuitul și ajung la masochism sau foarte aproape de pornografie, pe fondul unei relații monstruoase dintre o mamă și o fiică, apoi dintre fiica devenită profesoară și un elev. Cum poate o autoare să abordeze o deviere a minții printr-o proză care se ridică atât de sus încât simți că aerul se rarefiază? Ei bine, Elfriede Jelinek poate și o face atât de bine încât a primit premiul Nobel pentru literatură, în 2004. Există și un film după carte, eu cel puțin jur că NU o să-l văd. Dar cartea e de excepție, dacă reușești să respiri și să mergi mai departe fără să te tai cu paginile ei.

Erika interpretează mecanic partea pentru pian. Gândurile ei zboară departe, într-o călătorie de studii cu elevul Klemer. Doar ea, el, o cameră mică de hotel și dragostea.

Pe urmă vine un camion și încarcă toate gândurile, ca să le descarce, din nou, în locuința mică pentru două persoane. Puțin înainte de sfârșitul zilei, gândurile trebuie să fie iar la locul lor, în coșulețul pe care mama l-a căptușit și l-a primenit și așa tinerețea se mângâie de bătrânețe, ca o pisică.

Pianista, Elfriede Jelinek

Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac

Nici în a doua carte nu avem parte de un destin normal sau de o relație obișnuită. În Vara în care mama a avut ochii verzi avem ca protagoniști o mamă bolnavă care moare încet și un fiu nebun care învață în cele din urmă să o iubească, după o viață în care ea l-a ignorat, iar el a urât-o. Nu e un roman voluminos, dar conținutul e de o calitate și de o delicatețe aparte. O poezie în proză în adevăratul sens al cuvântului, o meditație asupra morții și a felului în care viața te poate surprinde, chiar și atunci când crezi că totul e pierdut. Vara în care mama a avut ochii verzi a primit premiul Observator Cultural pentru proză și premiul Observator Lyceum, în 2018. Nu știu ce aș putea să spun mai mult ca să nu o stric, poate doar: pune mâna și comand-o ca să citești cu ochii tăi, indiferent ce culoare au.

Hai cu mine, mi-a spus mama, iar cuvintele ei au rămas atârnând în aer ca niște picături de ulei într-un pahar cu apă – plutind și ghiontindu-se prin spațiul camerei, cu marginile tremurânde, descompunându-se și înmulțindu-se, formând acea propoziție simplă iar și iar, fără oprire.

(…)

Le văd și acum – când scriu aceste rânduri – roind deasupra mea ca o haită vrăjită și înghesuindu-se să-mi facă loc ca unui vechi prieten, în camera pe care au devorat-o aproape în întregime.

Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac

A Whole Life, de Robert Seethaler

Price: £6.99
Was: £8.99
A Whole Life este o carte pe care am luat-o de pe raftul unui magazin de muzeu, în Viena (iartă-mă, știu că mă învârt în cerc, nimeni nu e perfect). Am ales-o pentru că autorul e austriac (la fel ca Elfriede Jelinek), contemporan, dar și pentru că m-a atras descrierea ei și faptul că a fost nominalizată la Man Booker International Prize 2016. Am avut mână bună. Cărticica aceasta se opune celorlalte două prin normalitate și prin faptul că nu există o mamă dubioasă, dar e ceva mai mult de atât. Așa cum promite, este istoria unei vieți greu încercate, a unui lucrător forestier dintr-un mic sat de munte. Când citești, nu-ți vine să crezi că Andreas Egger, un om care trăiește de pe o zi pe alta, cu nevoi puține și o gândire simplă și curată, poate să te impresioneze atât de mult. Poezia e de vină, din nou. Iar narațiunea prezintă într-un mod inedit istoria și schimbările care se produc pe parcursul unei vieți, modul în care un oarecare sat devine o stațiune de munte și începe să fie corupt de turism. Ți-o recomand cu mare drag, dacă te simți confortabil să citești în engleză sau germană.

If you’re on the way to Hell, he’d say, you have to laugh with the devils: it costs nothing, and makes the whole thing more bearable.

A Whole Life, de Robert Seethaler

Tu ce ai mai citit în ultimele luni? Ce ai mai descoperit, ce te-a impresionat?

 

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.