Cum mi-a schimbat un curs de fotografie alb negru culoarea viitorului

Am pomenit cursurile si workshopurile RGB PHOTOGRAPHY  în repetate rânduri, pe aici și prin lumea mare. Am făcut-o dezinteresat și din toată inima, fie că am povestit cum au fost experiențele mele, fie că am organizat concursuri în colaborare. Au trecut vreo patru ani de când am participat prima dată la un curs ținut de Răzvan Buluș, și tot nu simt că am dat suficient înapoi pentru darul minunat pe care l-am primit. Iar darul acesta a venit pe mai multe căi și în momente în care aveam cea mai mare nevoie de așa ceva.

După ce am decis să răresc activitatea pe LumeaMare, am traversat o perioadă destul de confuză și deprimantă. Faptul că m-am detașat emoțional de ceea ce mi-a oferit deja prea multă frustrare, de-a lungul timpului, nu a fost suficient. Nu pentru o persoană ca mine care are nevoie de un strop (sau o găleată, ca să fiu sinceră) de creație în balanța zilei, pentru ca sufletul să fie echilibrat. Abia dacă am mai putut scrie, cât despre fotografie sau altceva, am scos aparatul doar dacă am plecat pe undeva, mai mult din obișnuință, decât din nevoie sau dorință. Până într-o zi din ianuarie când am primit un telefon și un imbold. Cursul de fotografie alb-negru mă tenta de anul trecut, ba chiar începusem de una singură să-mi limitez declanșările la cadrele care puteau să arate bine monocrom – așa că nu a trebuit decât un „hai!”, ca să răspund cu entuziasm: „gata, vin!”.

Acum două zile cursul de fotografie digitală alb negru s-a încheiat, după șapte săptămâni în care am descoperit cât de minunată este lumea aceasta și câte provocări îți oferă. Aș fi vrut să mai dureze încă pe atât, cel puțin, pentru discuțiile purtate la școală, pentru mediul competitiv în care m-am aflat (toți colegii mei s-au dovedit a fi extraordinar de talentați), pentru descoperirile și temele din fiecare săptămână. Spre deosebire de alte cursuri cu Răzvan, în cazul acestuia l-am auzit cel mai puțin vorbind. N-am apucat să fiu dezamăgită pentru că am înțeles de la bun început strategia. Procesul de învățare e diferit în cazul nostru, cei care am urmat un curs de bază și nu ne mai împotmolim în setări și funcții, De data aceasta noi am fost cei care am venit cu informații, iar sala de clasă a devenit locul în care am putut împărtăși și învăța împreună, toți de la toți. Și ne-am făcut cu perseverență treaba și temele. Eu mi-am ales ca temă „ochi” și în fiecare săptămână am adus câte o fotografie cu un ochi. Ce a ieșit vei vedea în pagina de fotografie de pe facebok. Te trimit acolo pentru că sigur voi mai adăuga, în timp, și alte interpretări sau idei cu „ochi”.

Iar dacă tot am pomenit de ochi, să merg până la capăt și să-ți spun cum a căpătat viața mea culoare, odată cu această incursiune în alb și negru. A fost mai întâi un articol relevat pe care ni l-a dat Răzvan să-l citim și în care am găsit un răspuns la una dintre întrebările mele. Apoi a apărut o remarcă și o mână întinsă de Ramona, o colegă de la curs. Și din una în alta, am decis să mă apuc în mod serios de desen – ceva ce-mi doream de mult timp, atât de mult că începusem să cred că mi-am ratat șansa și nu o voi mai face niciodată. Ramona m-a ajutat să o găsesc pe Andreea, alături de care am început lecțiile de desen, iar de atunci încoace abia dacă mai trece o zi în care să nu simt că plutesc de fericire. Mă trezesc întrebându-mă ce voi desena azi și n-am liniște până nu pun creionul sau pensula pe hârtie.
Sunt la început, am mult de recuperat și de lucru, dar ce muncă frumoasă e arta! De acum încolo fiecare articol va avea o ilustrație a lui. Așa vei putea să vezi cum evoluez și dacă se prinde ceva măiestrie de mine sau nu. Dacă am putut să ilustrez o carte cu ceea ce a ieșit din naivitatea mea, de ce nu aș putea ilustra și un articol?

Cam asta a fost, pe scurt. Am început cu un curs de fotografie alb negru și am ajuns să văd din nou viitorul în culori calde, optimiste. Mai are sens să îți spun cât de norocoasă mă simt și cât de colorată îmi apare acum primăvara?

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.