LumeaMare nu e rotundă

Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mai puțin suport oamenii care nu-și asumă o părere, care se tem să spună adevărul sau care dispar ca măgarii în ceață, lăsându-te pe tine să faci tot felul de scenarii, inclusiv acela în care te gândești că și-au frânt doamne ferește gâtul și de aceea nu au mai putut să-ți răspundă la telefon sau la mesaje. Da știu, suntem cu toții atât de ocupați, unii mai ocupați ca alții. Am trăit asta din plin în ultima vreme și am încercat din răsputeri să fiu zen, să găsesc pacea interioară și iertarea pentru toți. Îmi pare rău, nu mi-a ieșit. De aceea nu vreau să procedez în aceeași manieră și am de gând să spun tot ceea ce cred și ce simt. Alex nu e foarte încântat și încearcă să mă oprească spunându-mi că oricum nimănui nu-i pasă și că toată transparența de care „sufăr” eu nu mi-a adus nimic bun până acum. Și câtă dreptate are! Dar tot nu pot să mă schimb și tot îmi voi duce ideea până la capăt.

Mai ții minte ce spuneam eu în articolul despre donații, de la finalul anului trecut? Dacă nu sau dacă nici nu știai nimic despre noi atunci, scriam așa: „2018 va fi un an definitoriu pentru traiectoria LumeaMare. Depinde și de tine dacă și cum va merge mai departe.” Ei bine, LumeaMare nu va merge mai departe, cel puțin nu așa cum și-ar fi dorit. După șapte luni, donațiile primite nu au acoperit nici măcar jumătate din costurile unei luni (citește, te rog, și completarea de la final), iar abilitățile mele tot mai atrofiate de a alerga după sponsori sau parteneri s-au combinat în mod fatal cu dorința de a avea independență de opinie, calitate și mesaje responsabile. În acest moment simt că am ajuns la marginea lumii și am constatat, cu stupoare, că nu e rotundă.

Acum vreo două săptămâni eram la mine la Insulă și îmi făceam un plan heirupesc de articole pentru perioada verii. Era cam mult, dar mă gândeam că voi reuși, cumva, să le finalizez pe toate singură. Nu au trecut mai mult de cinci minute până când am primit un mesaj de la Petra. Mă chema acasă. Nu se simțea prea bine, nimic grav, am încercat să văd dacă mai poate aștepta și mi-a răspuns: „ești mama mea, am nevoie de tine”. Am șters planurile din calendar, am închis laptopul și am plecat spre ea.

Am avut și eu ambițiile și speranțele mele, nu are sens să mă ascund. Am visat că voi putea trăi din blog, după principiul „dacă faci lucrurile cu dedicație și pasiune, sigur va fi bine”. Au trecut aproape nouă ani și nu a fost. Din păcate, „a face lucrurile bine”, în acest domeniu, nu ține doar de scris. Am vrut dintotdeauna să pun pe hârtie o strategie, să am un plan de business, să construiesc o echipă, să existe poate cineva care să umble după proiecte în locul meu. Am făcut cursuri, am vrut să fiu mai bună. Ei bine, încercările mele diverse au eșuat pe ici pe colo, în punctele esențiale, iar jobul principal de mamă nu mi-a acordat suficient timp pentru a-mi duce vrutul până la capăt. Nu-mi pare rău. Am obosit doar, am acumulat dezamăgiri, poate n-am întâlnit oamenii potriviți sau n-am jucat la loto. Dacă m-aș apuca să-ți descriu cum și de câte ori am greșit, aș fi nedreaptă cu mine. Mi-a plăcut la nebunie să fac ce am făcut și sunt mândră de atât cât am reușit.

Blogul LumeaMare va rămâne online și va fi actualizat cu noutăți, probabil mult mai rar ca până acum. Mă voi elibera de presiunea lui „trebuie să public ceva pe blog” și voi rămâne cu plăcerea de a scrie și a împărtăși, atunci când timpul și inspirația se vor alia în favoarea mea sau când voi considera că ceea ce am relatat merită să fie citit, aici, în altă parte sau în altă formă. Mă voi bucura să-ți spun cât de repede voi putea, atunci când voi descoperi un loc cu adevărat deosebit (fie că va fi vorba de o cazare, de un muzeu sau de un lac pitit în munte). Dacă nu va fi ceva care să mă entuziasmeze peste măsură, voi rămâne cuminte în banca mea. E plin internetul de sfaturi și impresii banale de călătorie, nu moare nimeni fără încă o postare pe blog. Mai am câteva idei din Viena pe care vreau mult să le adun într-un articol, iar când termin și cu asta am de gând să profit cu adevărat de vacanță, după aproape nouă ani în care vacanța mi-a fost job. Ce voi face după aceea și care va fi calea mea? Rămâne de văzut.

Nu ne luăm la revedere și nu vreau mesaje lacrimogene. Rămân pe aici pentru sfaturi și idei, dacă ai nevoie, rămâi și tu abonat pentru că așa vei afla când se întâmplă minunea de a publica ceva nou sau ce cărți am mai citit. Mai aruncă din când în când un ochi pe pagina de Facebook, deși acolo nu promit că mă mai implic, fără buget oricum nu funcționează și cum buget nu e, dragoste nu e. E posibil să ne auzim mai des în grupul Călători prin LumeaMare, dacă o fi să fie, acolo chiar depinde și de tine, nu am de gând să vorbesc singură.

Mulțumesc și rămânem aproape indiferent cât de departe suntem, călători pasionați prin lumea cea mare.


Completare ulterioară: anumite reacții din jur m-au făcut să mă gândesc că mesajul meu nu a fost corect interpretat, cel puțin în privința donațiilor. Chiar dacă eu sunt de părere că munca oricărui om trebuie răsplătită, atât timp cât ceilalți primesc ceva în urma ei (informații, idei, relaxare etc), nu aș vrea ca cititorii să se simtă vinovați pentru că nu au donat. Singura vinovată pot fi doar eu, nimeni altcineva, e singurul lucru pe care-l cred.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.