Jurnal de călătorie pe biciclete – Bucureşti – Călăraşi – Cobadin – Eforie Nord – Vama Veche – Corbu
(aprox. 400 de kilometri)
Ne povesteşte: Eugen Voineag şi… fiul său, Andrei
15-24 iulie 2010
Această călătorie, aventură, o dedic fiului meu Andrei, fără de care aceasta nu ar fi fost posibilă.
Discuţii despre cum o să arate vacanţa de vară a copilului am avut cu soţia mea încă înainte de a începe. Trebuia să-l implicăm pe Andrei în diverse proiecte, mai ales sportive, care să-l ţină mai departe de calculator şi mai aproape de lumea reală. Încercasem în anii anteriori şedinţele de înot, karate, lecţiile de tenis şi alte activităţi care însă nu au reuşit să se concretizeze în ceva stabil. Pentru această vară însă am insistat să nu mai ne ascundem după degete ci să apucăm taurul de coarne.
Dă-mi-l pe Andrei mie în vara asta – am insistat – şi am să mă ocup eu de el!
Achiziţionarea unei biciclete a devenit o prioritate. L-am implicat şi am vizitat în primul rând super şi hipermarketurile, poate, poate, există vreo ofertă de bicicletă mai interesantă. Menţionez că un drum cu bicicleta până pe litoral încă nu apăruse nici măcar ca idee. Avusesem eu o dorinţă în sensul ăsta mai demult dar, vorba aia, nu am avut cu cine. Deci bicicletă, bicicletă, dar de care?
Ofertele erau multe însă bicicleta trebuia să fie rezistentă (nu aveam de gând să-i cumpăr odată la 2-3 ani bicicletă şi nici să să meşteresc prea mult la ea nu vroiam) şi uşoară, drept care intr-un magazin de profil i-am găsit (lui Andrei i-a plăcut din prima clipă) o bicicletă potrivită. Bineînţeles că nu ne-am repezit să o cumpărăm, ne-am mai plimbat prin alte câteva magazine, să vedem dacă nu cumva ratăm ceva dar copilul era deja hotărât aşa că nu am mai stat pe gânduri, cadru de aluminiu, firmă ok, roti solide, asta e!
Tata, ce bine merge, ce uşor dai la pedale! Whow! Nici nu se compară cu bicicletele pe care le-am avut înainte! (mai avusese încă două pe care le-am vândut imediat online pe un preţ derizoriu doar să scăpăm de fierătănii).
Eh, ce zici facem un drum până la mare? Îl întreb eu mai mult în glumă.
FACEM!
Şi aşa a început…
Continuarea începând de joi 18 noiembrie!
Later edit:
Completez aici cu trimiteri către toate capitolele poveştii:
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
