Dacă statul nu face, hai să facem noi!

Slow Italy – Castelul din Serralunga d’Alba

După ce l-am admirat câteva zile de la exterior, de la depărtare, din apropiere, în fiecare dimineaţă, în fiecare seară sau în timpul petrecerilor organizate în jurul lui, s-a făcut într-un final weekend şi am reuşit să intrăm în Castelul din Serralunga d’Alba.

Cum vă spuneam deja în articolul anterior, castelul datează din secolul 14 şi e încă în picioare, fără să aibă „carii” vizibile sau alte părţi lipsă. În vechime sistemul antiseismic se traducea prin ziduri groase alcătuite din piatră la interior şi cărămidă la exterior, combinaţie care se pare că funcţionează. Castelul a aparţinut bogatei familii Falletti iar în 1949 a fost cumpărat de stat. Primul preşedinte al Italiei a fost cel care a hotărât că acest castel trebuie păstrat şi protejat şi a lăsat, prin testament, dorinţa sa ca el să rămână pentru totdeauna accesibil publicului. Aşa a şi rămas până în vremurile noastre, când statul italian a hotărât că nu ies bani de aici aşa că, după cum s-a exprimat Lucia, ghidul de acolo: „no money, no castle”.

Oamenii întreprinzători din Serralunga şi împrejurimi aveau însă de pierdut în urma acestei decizii, pentru că locul chiar poate fi o atracţie turistică binevenită în completarea ofertei abundente de restaurante şi degustări de vinuri din zonă. Aşa că Associazione Amici di Serralunga împreună cu alte instituţii locale, au obţinut şi cumpărat autorizaţia de a deschide castelul pentru public. Această autorizaţie se eliberează la fiecare trei luni şi toată lumea speră că până la urmă va fi definitivă.

În duminica în care am fost noi nu lipseau vizitatorii. Iar castelul nu este o reşedinţă de vară mobilată luxos, ci un spaţiu simplu şi spartan, ingenios creat pentru a funcţiona atât ca un loc de apărare cât şi de supraveghere a activităţilor din zonă, o mostră de arhitectură medievală cu influenţe franţuzeşti, cu elemente interesante precum şeminee, puţuri de apă, o toaletă interioară sau o terasă de la care se pot admira (a se citi „controla”) împrejurimile. De observat că toalete interioare nu au avut casele din zonă decât de aproximativ 100 ani încoace, pe când castelul avea deja această dotare acum 700 de ani!

Familia Falletti nu a fost de origine nobilă, dar a fost suficient de bogată încât să împrumute cu bani figurile princiare şi să obţină dreptul de a-şi ridica castele, când cei cu titluri mai înalte nu mai puteau să îşi plătească datoriile. Populaţia din oraş beneficia de protecţia dintre zidurile castelului doar dacă îşi achita contribuţia în produse, contribuţie ce era riguros păstrată în registre.

Locul unde s-au găsit registrele
Locul unde s-au găsit registrele

Am contribuit şi noi cu câţiva euro la ieşire, deşi în clipa de faţă intrarea este gratuită, iar cutia cu bani este doar pentru donaţii. Asta pentru că ne-am dorit ca locul să rămână deschis şi public şi să mai putem reveni cândva.

Mai multe detalii aici sau aici. Castelul este deschis doar sâmbăta şi duminica.


View Larger Map

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.