Slovacia, un puzzle incomplet (3) – Satele

Satul  slovac

În plină globalizare și migrare de populații, estomparea identității naționale este posibilă. Acest fapt regretabil s-a extins în lumea rurală, odată cu modernizarea și adoptarea unei arhitecturi urbane lipsită de originalitate. Ca să nu rămână doar o amintire, specificul național se păstrează în muzee și manifestări culturale. Ele există în țările europene de mult timp ca entități independente*. Ecomuzeele  slovace de la Martin, Nova Bistrița, Zuberec, Pribilina, Stara Lubovna, Banska Stiavnica, Bardejof, Brhlovce, Vlcolinec, Orava, expun în aer liber case din diferite regiuni, organizează serbări și festivaluri folclorice cu expoziții de costume și obiecte de arta populară.

Până în secolul XX satul slovac nu a cunoscut cărămida în construcțiile de case. Lutul, piatra, lemnul, stuful, șindrila erau materialele de bază. Nu erau ecologiști. Doar săraci, ca mulți alții din imperiile ce și-au împărțit lumea.

Muzeul etnografic din Stara Lubovna

 

Cete de copii însoțiți, tarabe cu lucrușoare artizanale din lemn şi personal îmbrăcat în costume naționale umblau pe ulițe de pământ și pajiști, printre foste proprietăți rurale, cu dependințele lor și grădiniță, biserică, moară. În fiecare era mobilier, veselă, unelte. Casele din lemn, majoritatea, au fost locuințe permanente, câteva erau folosite numai pe parcursul verii, când se făcea fânul iar proprietarii se instalau aici cu animalele lor cu tot, ca într-o tabără de muncă. Casa păstorului, dogarului, învățătorului **, cizmarului,  tâmplarului, fierarului (sec. XIX) completau cumva atelierele de la castel, expunând uneltele și materialele fiecăruia.

Aici trăiau împreună slovaci, polonezi și ucraineni.

Biserica din lemn dedicată sfântului Mihail își înalță turnul deasupra anticamerei sale. Iconostasul este datat din prima jumătate a secolului XVIII. La sărbători importante se oficiază slujbe în slava veche. Structura caselor, construite cu puțin înainte de 1900, până în 1947, nu diferă mult de la la o casă la alta. Una, două cel mult trei încăperi; un vestibul unde se gătea, o cămară, și o cameră multifuncțională cu foc, masă, paturi, bănci, un colț pentru icoane. În casa păstorului se dormea pe cuptor, fiecare colțișor era folosit.  Pentru copii erau leagăne atârnate de plafon, ca în vechi case românești. O gospodărie înstărită avea grajd, hambar și șură. Unele locuințe aveau fundațiile din piatră și pivniță, influență a arhitecturii rurale poloneze. Într-un interior era înfățișat momentul nașterii unui copil. Casele făcute de meșteri polonezi erau făcute din jumătăți de trunchiuri de brad iar partea locuibilă este sub același acoperiș cu hambarul, șura și dependințele destinate animalelor, ca la austrieci*** Printre grinzi, 3 sau cinci, după mărimea plafonului, una, inscripționată și decorată, avea funcții magice: sub ea se așeza copilul botezat, femeia care avea o naștere grea, muribundul, se oficia logodna, tinerii căsătoriți dansau primul lor dans. Într-un imobil era reconstituit momentul morții unei femei îmbrăcată în rochia ei de mireasă care urma să îi protejeze sufletul de focul iadului.

Castelul impunător și bogat se înălța deasupra caselor cu un spațiu mic unde, uneori, o familie cu opt copii trăia într-o singură cameră. Au fost răscoale și revoluții, multe organisme și organizații militează pentru respectarea drepturilor omului. Castele private, hoteluri împodobite cu aur și cristale există în aceeași felie de timp, contemporane cu colibe din lut, paie, carton. S-ar părea că unele lucruri nu se schimbă niciodată.

VLKOLINEK

Slovacia Vlkolinek 4031

Aproape de Ruzomberok se deschidea un drumușor prin pădure. Am mers de-a lungul unor coline și pășuni înflorite. Fânul cosit se usca pe suporturi triunghiulare, un izvor susura de sub un mic acoperiș.  Declarat monument UNESCO, satul Vlkolinek își alinia pe un deal șirurile de căsuțe mici, din bârne zugrăvite în culori vesele, pe ulițe nepavate, bineînțeles. Undeva curgea un pârâiaș care se juca  din loc în loc cu moriști din lemn. Dacă palatele, castelele, mânăstirile au în grădini statui, de ce nu ar avea și un sat statuile lui? Din trunchiuri de copac, bătrâni,  muzicanți, scena nașterii lui Isus, păsări și animale la un loc de joacă, înfrumusețau așezarea. Ierburile, florile, toată vegetația de pe colinele blânde ce înconjurau satul  exalau miresmele verii. În completare, într-o Galeria, un mic muzeu, erau expuse  trofee, blănuri de animale sălbatice, țesături, unelte, obiecte ale păstorilor, jucării din lemn, pictură și sculptură în lemn. Căci, spre deosebire de muzeul folcloric de la Stara Lubovna, interioarele de aici rămâneau secrete, unele erau locuite, așa că Galeria informa în mod atractiv despre civilizația rurală ce caracteriza cândva acea zonă. O doamnă făcea o demonstrație de țesut la un război străvechi.

Era duminică; dimineața lumea mergea la biserică. Orășenii veneau la o gură de aer proaspăt iar acest fapt era avut în vedere de micii comercianți de produse din zonă, miere de albine și mied****.  Înconjurat de văi și coline înverzite, Vlkolinek era un loc numai bun pentru recreere, ca și Cicmany.

CICMANY

Slovacia Cicimani 4238

Pitit între dealuri însorite, satul locuit, cu pensiune și restaurant, și-a vopsit casele din lemn în negru și pentru a alunga tristețea acestei culori, a pictat cu alb, pe bârne, plante, păsări și animale, stilizate. Motivele, unele inspirate din broderiile slovace, nu se repetă, fiecare casă are repertoriul ei, individualizată astfel, cu mijloace modeste de mare efect. Inclus în patrimoniul național, Cicmany este gazda unor festivaluri de folclor.

În timp ce betonul, sticla, oțelul, cuceresc spațiul pe verticală, (Dubai, construit în zece ani!), odată cu afirmarea ecologiei se face simțit dorul de materialele naturale, oferite de mediul înconjurător și de viața simplă ce se derula în același pas cu ritmurile naturii. Se construiesc din nou case si biserici din lemn, se folosește stuful, lutul, piatra, deocamdată, destul de puțin. Ne întoarcem la natură?

Eu, precis, mă întorc te invit să citeşţi în articolul următor despre natura amenințată de rezultatul tuturor invențiilor  care ne-au îmbunătățit viața. Poţi citi şi episoadele anterioare, despre castelele sau  oraşele Slovaciei.

Note: 

* Învăţământul era obligatoriu de la 6 la 12 ani, copiii munceau în gospodărie se mergea la școală numai iarna.

** În Austria, La Stubing

*** Muzeul Alsaciei la Mulhouse, Franța, Satul Austriac la Stubing, aproape de Graz, etc.

****băutură  alcoolică, dulceagă, din miere .

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.