Nu mi-e frică de urs. Sigur că nu mi-e frică de urs. Nu mi-e doar frică, sunt de-a dreptul îngrozită de ideea că aş putea da nas în bot cu el. Când eram eu mică umblau poveşti cu lupi, nu cu urşi. Poveşti din acelea horror, cu femei care nevoite fiind să traverseze nişte păduri, în drum către locul lor de muncă şi de acolo înapoi, la ceas de seară, n-au mai ajuns niciodată acasă. Una dintre ele a fost căutată şi s-au găsit din ea doar cizmele. Restul fusese mâncat de lupi. Poveştile cu urşi nu erau atât de înspăimântătoare. Străbunicii mei povesteau despre ursul care venea până în curtea casei şi-şi făcea de lucru cotrobăind prin cămară. O imagine de-a dreptul drăgălaşă, nu-i aşa?

•••

Stau în Poiana Stânii şi Ana tocmai mi-a spus că pe traseul spre Poiana Ţapului s-a întâlnit, acum ceva ani, cu ursoaica cu puii. Asta echivalează în mintea mea cu o sinucidere sigură.

- Vai de mine, ş...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.