Mă bucur să observ că satul românesc încearcă să-şi recapete identitatea şi bucuria de a fi, chiar dacă de cele mai multe ori lupta este dusă prin intermediul unor oameni inimoşi care nu s-au născut la sat şi nici nu au trăit acolo, dar care, cu atât mai mult, au ajuns să aprecieze o viaţă simplă, poate mai puţin confortabilă, dar mai apropiată de natură. Ne plângem că satele săseşti sunt părăsite şi că locuitorii lor au preferat să se întoarcă în ţara cea civilizată şi bine ordonată care este Germania. Până la urmă satele săseşti nu sunt singurele în situaţia asta, de peste tot pleacă tineretul, fie la oraş, fie pe meleaguri străine, pentru un câştig şi un trai decent. Ar fi absurd să îi blamăm sau să nu îi înţelegem, atât timp cât ştim foarte bine că nimic în ţara asta nu merge aşa cum ar trebui să meargă. Ceea ce este cu adevărat trist e că în urma saşilor au rămas gospodării bine făcute, dar care încep să se ruineze, neîngrijite de nimeni. E clar că nu ne mai putem întoarce la c...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.