Safari în Tanzania (4) – căutând leii căţărători din Lake Manyara National Park

Niciun website sau text care vorbeşte despre acest parc nu uită să-l citeze pe Hemingway, care spunea că Lake Manyara ar fi cel mai frumos parc din Africa. Parcul nu e foarte mare, se află în zona Marelui Rift African, e renumit pentru elefanţi, girafe, antilope gnu, hipopotami, maimuţe, o mare concentraţie de păsări, dar e lăudat mai ales pentru leii săi care se caţără în copaci. Aveam oare să le vedem pe toate? Vom afla imediat.

Ziua de safari a început cu o lungă aşteptare la poartă, motivele fiind de ordin tehnic, ceva cititor de card nu funcţiona, exact cel pentru tipul de card cu care erau dotaţi ghizii noştri. Ne uitam cum alte grupuri vin şi pleacă şi ne căţăram precum maimuţele din apropiere, pe maşinile din dotare, de plictiseală. Nu ne-am enervat niciun pic, ştiam că în Africa lucrurile pot să dureze uneori mai mult decât te-ai aştepta, aşa cum ştiam că totul se rezolvă, până la urmă.

Manyara_1609

Manyara_1620

Aşa a şi fost şi, într-un final, am reuşit să intrăm pe drumul care străbătea o zonă împădurită. Spuneam că în Lake Manyara principala atracţie o constituie o populaţie mare de elefanţi. Văzusem acele imagini în care mai mulţi elefanţi treceau strada sau înconjurau maşinile, dar experienţa noastră s-a limitat la un singur specimen care ne-a tratat cu coada şi care s-a pierdut imediat ce l-am observat, în adăpostul frunzişului. Avantajul pădurii!

Pe de altă parte, în frunziş, ghidul nostru ne-a arătat multe păsări frumoase sau o curiozitate interesantă – un masculul din specia maimuţelor vervet (Chlorocebus pygerythrus, atenţie, nu e velvet, cum eşti tentat să auzi) ce îşi etala mândru perechea sa de podoabe de un albastru intens, magnet pentru gagici.

Manyara_1635

Manyara_1667

Am făcut o oprire mai lungă într-o parte mlăştinoasă a parcului – probabil fostul lac, în perioada ploilor. Abia aici am găsit o imagine pe care speram să o descopăr în Delta Dunării şi ceva mai mult de atât, o „manifestaţie” impresionantă de păsări, alături de care păşteau zebre, antilope gnu sau gazele Thomson. Nu lipseau nici hipopotamii, lenevind ca o grămadă inertă de corpuri gri, grăsuţe. Numai un pui îşi căuta încă locul şi mama, restul abia dacă mişcau.

Totul până la un moment în care s-a dat alarma. Eram deja suiţi în maşini când am observat agitaţia. Păsările s-au ridicat ca un nor alb în aer, patrupedele au început să alerge, chiar şi hipopotamii s-au ridicat greoi, pe rând şi nu foarte convinşi, dar atenţi în jur. Dar cum spuneam şi în articolul anterior, dacă ar fi fost nevoiţi, aceştia ar fi putut să o rupă la fugă atingând chiar viteza de 30 de kilometri la oră. Nu a fost însă cazul, pericolul nu era leul, cum poate ne-am fi dorit, ci câţiva oameni care mergeau pe jos, probabil angajaţi ai parcului. Le-am mulţumit în gând acestora, pentru că fără ei toată acea masă de păsări şi animale, ce convieţuiau liniştit împreună, nu şi-ar fi ieşit din rutină şi nu ne-ar fi oferit poate că cel mai frumos moment din toată ziua.

Manyara_1731

Manyara_1750

Manyara_1776

Manyara_1846

 

Manyara_1918

Manyara_1849

Manyara_1879

Manyara_1879-2

Manyara_1895

Manyara02244

Un alt moment frumos a fost acela în care un mare trib de babuini a traversat strada, cu atenţie sporită la maşinile oprite să le cedeze trecerea. Din câte îmi aduc aminte era cel puţin un mascul serios şi sigur pe poziţia lui care păzea convoiul şi multe mame cu pui mai mari sau mai mici, cei mai mici stând atârnaţi de burtă, cei mai mărişori călărind pe spate, ca nişte jockey pricepuţi.

Manyara_2143

Manyara_2149

Tot prin faţa noastră a traversat o femelă impala, in salturi mari, iar mai departe, printre copaci, doi masculi negociau o posibilă luptă sau… un posibil abandon. Câştigător nu putea fi decât unul.

Manyara_2134

 

Manyara_2325 - Copy

 

Dar Africa nu înseamnă doar animale mari care trăiesc pe pământ, există atât de multă frumuseţe în fiinţele înaripate. Eu nu am putut decât să mă bucur de coloritul păsărilor, Alex în schimb s-a străduit să afle şi numele lor, iar în măsura în care a reuşit o vei găsi mai jos, în descrierea fotografiilor.

Ciovlica Ruginie _1817
Ciovlica Ruginie (Glareola_pratincola)
Glareola_pratincola_1830
Ciovlica Ruginie (Glareola_pratincola)
Manyara_1650
Hornbill
Manyara_1695
Pescărel (Tanysiptera danae)
Manyara_1714
Pescărel (Tanysiptera danae)
Multe păsări
Multe păsări
African jacanas (Actophilornis africanus)
African jacanas (Actophilornis africanus)

Manyara_1999

Manyara_2019
Cocorul incoronat gri (Balearica regulorum)

Manyara_2024

Manyara_2028

Manyara_2047
Ibis
Manyara_2127
Hornbill
Starling
Starling

Manyara_2190

Manyara_2322

Şi ca să răspund la întrebarea de la începutul articolului, n-am văzut nicio coadă de leu atârnând din copac. Rămâne pentru data viitoare, în Tanzania sau în alte ţări din Africa pe care abia aşteptăm să le descoperim.

Tanzania_2464

Text: Roxana Farca

Foto: Alex Farca

Alte episoade:

Safari în Tanzania (1) – pe jos prin Arusha National Park 

Safari în Tanzania (2) – printre baobabii din Tarangire National Park

Safari în Tanzania (3) – Craterul Ngorongoro, căldarea cu animale sălbatice

O colecţie frumoasă cu toată viaţa sălbatică descoperită în aceste parcuri se va strânge treptat şi cu grijă, în board-ul nostru dedicat de pe Pinterest – Wildlife, pe care te invităm să-l urmăreşti.

Fotografiile de mai sus au fost realizate cu un Nikon D90 şi un mirorless Sony Alpha A6000, pentru care mulţumesc Sony Romania.

Mulţumim 1001 adventures pentru experienţa deosebită pe care am trăit-o şi pentru şansa de a vă aduce azi spre citire aceste rânduri. 

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.