SPRE RONDA.
Am fi putut ajunge la Ronda direct din Malaga daca nu ar fi fost atat de aproape Costa del Sol. Via Mediterranea mergea pe langa marea scanteietoare, albastru deschis, prin sau pe langa statiunile cu fantani moderne, stralucitoare si viu colorate, plaje intinse, aurii si movile albe de sare, din loc in loc. Imaginatia arhitectilor a zburdat in voie si s-a manifestat in ciorchini de vile colorate pastel, unele pastrand motive traditionale. Toate constructiile inaltau spre cer o padure de hornuri (aerul conditionat, de fapt). Soare, soare si iar soare african de care nu puteam scapa decat luand-o spre nord, prin San Pedro de Alcantara.
Au aparut imediat coline verde inchis pe culmile carora se lafaiau insule de vile albe, superelegante, cu turnulete si creneluri, adunate in grupuri. Au urmat apoi muntii; la fiecare curba, din cele nenumarate, ranjeau spre sosea stanci ruginii, maro gri si albicioase. Vantul batea cu putere peste paduri groase de foioase, crescute pe pamant rosu, munti golasi si munti cheliosi cu ceva smoculete verzi. Odata cu schimbarea de altitudine frigul isi scotea coltii la vedere. Cum seara ne fugarea de la un timp, ne-am oprit la prima pensiune cam batranica dar dotata cu un binefacator calorifer electric. Dupa toate ritualurile culcarii ne-am invelit bine si Michel si-a pus in functiune sforaitorul. Afara vantul vuia continuu zgaltaind puternic obloanele de la fereastra de parca ar fi vrut sa le smulga. Un nu stiu ce obiect de pe acoperis trancanea ritmic. Incercand sa-mi scot somnul de sub perna unde se ghemuise de frica si scormonindu-mi memoria, am descoperit de unde imi era cunoscuta denumirea de Ronda – in anii de liceu vazusem un film, Carmen de la Ronda. Asadar, eram in drum spre un loc deosebit! Pana la urma oboseala m-a rapus si nu am mai auzit nimic.
INTALNIREA CU RONDA
In zori, impinsi de acelasi vant, am facut cunostinta cu Ronda, orasul asezat pe o stanca inaccesibila, inalta de 750 de metri, taiata in doua de prapastia Tajo. Deasupra cheilor adanci, stancoase si fioroase prin care curge raul Guadelvin, stau suspendate case si gradini care, mai mult ca sigur, nu se uita niciodata in jos. Un magnific pod coborat adanc, in abis, Puente Nuevo, leaga orasul nou de cel vechi, din inaltimea caruia se pot contempla privelistile panoramice ale imprejurimilor. Peretii colosali de stanca au constituit un zid inalt de aparare si, s-ar putea spune, au scris istoria orasului.
ISTORIA
Romanii au facut din el un avanpost militar, maurii au rezistat fortelor crestine pana in secolul al XV lea, iar in secolul al XIX lea pozitia inatacabila a orasului aparat si in sud, de fortificatii construite, l-a transformat in refugiu al banditilor care controlau zona. Capitala infloritoare de provincie sub stapanire araba, a fost impodobita cu moschei, palate, bai, care i-au adus un plus de originalitate. Aici, “straturile” de civilzatii s-au juxtapus, nu s-au distrus.
IMPRESII
Am intrat in oras devreme, era racoare, liniste, pustiu. Am inteles imediat ca Ronda face parte din familia stralucita a centrelor culturale europene care se graveaza profund in memorie: Bruges, Bamberg, Colmar; pe o suprafata relativ redusa existau porti monumentale, biserici, muzee, palate, piete, poduri, fantani, case memoriale, restaurante, magazine, hoteluri, institutii, in fiecare fiind scrisa istoria unei epoci sau a unor personalitati. Unele edificii au disparut – fortareata romana, altele s-au transformat, schimbandu-si statutul – moscheia a devenit biserica crestina, palatul Mondragon muzeu arheologic, minaretul, clopotnita. Altele s-au pastrat renovate, restaurate – baile arabe, Casa Regelui Maur, podul arab. Mai multe stiluri se imbratiseaza in constructiile Rondei: neoclasic, renascentist, mudejar, gotic si baroc. De pe Puente Nuevo, simbol al orasului, am privit cu incantare departarile de la orizont dar si pe cele de la baza, unde privirea se prabusea pana la intalnirea cu raul care, de sus, parea un paraias. Era frumos si inspaimantator in acelasi timp.Traiul la asemenea inaltime “zgarienoreasca” mi se parea un act de curaj caci, mai vazusem chei dar nu mersesem niciodata pe varful lor iar haul atat de abrupt parea locul ideal pentru pedeapsa capitala; noroc ca locuitorilor de aici nu le-a venit ideea ceha de a arunca pe careva pe fereastra in scop punitiv, bineinteles.
Am cutreierat prin orasul vechi, pe stradutele sale serpuitoare, in panta, alunecoase. Baile arabe primeau lumina prin orificiile in forma de stea din plafoanele boltite, Casa Regelui Maur – cam ponosita – se bucura de racoroasa sa gradina, Santa Maria La Mayor, in Colegiata cu acelasi nume din piata Duquesa de Parcent, ii asculta cu atentie pe cei cativa credinciosi ai orei matinale. De la distanta locuintele pareau, din cauza ingustimii strazilor, cladite unele peste altele. Traversand din nou podul in El Mercadillo, in Plaza del Toros trona arena (a doua ca marime din Spania), locul de nastere al regulilor de desfasurare ale coridei – autor fiind legendarul Pedro Romero (1754), singurul toreador caruia ii este dedicata o Fiesta. In acest loc se desfasoara Corridas goyescas in care participantii se imbraca in costumele epocii lui Goya.
Magazinele de artizanat si-au deschis portile decorandu-si exteriorul cu irezistibile obiecte din ceramica, piele, impletituri din nuiele animand cromatic zidurile vechi. O forjerie bogata imbraca ferestrele si balcoanele, dantele din metal, negre, pe alb imaculat. Cu doua mari sarbatori, Feria din mai si cea din septembrie, un carnaval in februarie si turisti din Japonia pana in America, in sezonul cald, Ronda nu se plictiseste niciodata. Pe aici au trecut Cervantes, Reiner Maria Rilke, Theophile Gauthier, Merimee, Orson Welles, Heminguay… Si noi, pastrand pe langa impresiile puternice ce vor deveni amintiri, o prea frumoasa farfurie decorata cu pasari ca sa ne incurajeze spre noi zboruri.
Ronda Monumental
Biserici: Espiritu Santo, Santa Maria La Mayor, Convento de la Merced,Virgen de la Paz
Muzee: Palacio de Mondragon (Arheologic), M. del Bandolero (Banditilor), M. de casa (cinegetic), M. Lara, M. del vino, M. de pintura Joacquin Peinado, M. Taurino
Alte obiective: Puente Nuevo, Banos Arabes, Plaza del Toros, Casa del Gigante, Casa del Rey Moro
Acipino – la 12 km spre Sevilla – ruine romane;
Cueva de la Pileta – in Benajoan, la 17 km de Ronda – picturi rupestre;
Cai de acces :
Din Algeciras – Castellar de la Frontera, Jimena de la Frontera, Gaucin, A 369
Din Malaga- Maqueda, El Burgo, A 366
De pe costa del Sol – San Pedro de Alcantara, A 376
Din Cadiz, Sevilla – A 376, Utrera, El Coronil, Montellano, Algodonal
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
