Chateauneuf-du-Pape, un vin care face ocazia

Chateauneuf-du-Pape, un vin care face ocazia

De mult voiam să (de) gustăm un Chateauneuf-du-Pape, şi am avut prima ocazie aici. Între timp, la noi acasă, aştepta cuminte un Chateauneuf-du-Pape produs la Domeniile Durieau, an de graţie 2007, primit acum un an. Cum necum tot amânam să îi scoatem dopul, pentru că ocaziile se consumau ba la un pahar de alt vin, ba în oraş, ba pur şi simplu uitam de el. Duminica trecută m-am enervat şi am zis gata, până aici i-a fost. “Cum, aşa, fără nicio ocazie?” s-a mirat Alex. “Lasă că e el o ocazie suficientă”, am spus eu.  Eu vă spun numai că nu m-am înşelat, vinul ăsta face faţă oricărei ocazii, dacă nu o crează, ca în cazul nostru. Este un vin plin, complex, greu de despicat în arome dar impresionant de la prima înghiţitură. Te întâmpină cu un miros ce oscilează între sobru, ca de casă nobilă mobilată cu piese vechi şi bine întreţinute, şi dulce, cu tente de nuci. Nu mă întrebaţi de unde am scos mobila şi nucile, dar asta a simţit nasul meu neantrenat. Mai departe vă povesteşte Alex ce şi cum s-a întâmplat. Roxana

Disclaimer: fotografia aparţine site-ului producătorului aşa că acel 2005 pentru a fost 2007.

Istoria Chateauneuf-du-Pape începe încă din secolul al 13-lea, când în localitatea Chateauneuf erau deja 1000 de locuitori şi 300 de hectare cultivate cu viţă-de-vie.  Sub conducere Papei Ioan al XXII-lea s-a creat şi dezvoltat reputaţia vinului Chateauneuf care a primit apelaţia de Vin du Pape, devenită mai târziu Chateauneuf-du-Pape.

Până la treisprezece soiuri de struguri pot intra în structura unui asemenea vin. printre cele mai întălnite sunt:

Grenache şi Cinsault (responsabile de dulceaţa şi căldura vinului);  Mourvèdre, Syrah, Muscardin şi Camarèse (pentru robusteţe, maturitate, culoare); Counoise şi Picpoul (pentru buchet şi farmec); Clairette şi Bourboulenc (pentru fineţe, foc şi strălucire).

După cum spunea Robert M. Parker în prefaţa unei cărţi pe care mi-o doresc cu siguranţă să o am  (The Chateauneuf-du-Pape Wine book – de Harry Karis), regiunea este one of the oldest wine-growing areas in France, Châteauneuf-du-Pape endured a century or more of being ignored, misunderstood, under-valued and, under-appreciated – despite remarkably high levels of vineyard management and winemaking. The 1980s and 1990s brought renewed interest, praise, respect, and recognition to these wonderful wines. However, even in 2009, Châteauneuf-du-Pape remains largely uncharted territory for many wine consumers. These are nevertheless some of the world’s most under-rated great wines … “

Ce am avut pe masă a fost un vin ce are la bază: 80% Grenache, 10% Syrah, 5% Mourvedre, 3% Cinsault şi 2% Counoise. Un vin care stă în tancuri de beton timp de 18 luni înainte de a fi îmbuteliat. Aşa cum a spus şi Roxana la început, un vin complex, robust la care prima impresie olfactivă a adus dulceaţa de nuci verzi în prim plan. Un gust plin, rotund, suficient de taninos cât să-ţi mai lase un start de papile gustative intact. 

Îmi place din ce în ce mai mult ideea de a asocia vinul cu mâncare şi nu invers, adică am un vin, ce mâncare i se potriveşte.

Ar fi mers cu siguranţă  cu reţeta aceasta, dar fiind  în criză de timp şi coadă de vită n-aveam, am folosit ce aveam prin dotare. În rolul principal a jucat muşchiul de vită, iar în rolurile secundare – un amestec de brânzeturi cu mucegai albastru (GranBavarese, Paladin şi Roquefort), spanac proaspăt, măr şi nucă. În primul act muşchiul de vită a jucat pe grătarul încins, întors pe ambele părţi. În actul doi spanacul proaspăt a aterizat direct în tigaie unde s-a înmuiat timp de 5 minute. Un pic de sare, un strop de lămâie şi piper au comentat de pe margine. l-am scos din tigaie şi l-am tăiat un pic. În actul trei, într-un bol de sticlă am pus pe margine felii subţiri, subţiri de măr stropite cu lămăie, spanacul stropit cu un pic de ulei de măsline, două linguri de brânzeturi cu mucegai în cubuleţe mici şi o lingură cu nucă ruptă uşor între degete. Actul patru a fost dominat de amestecul de brânzeturi cu un pic de unt, frecate bine şi încălzite pentru 1-2 minute în tigaie. Amestecul a fost turnat peste muşhiul de vită care şi-a tras sufletul după actul întâi.

Am tras cortina şi am ciocnit paharele.

 

 

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.