Şi acolo unde nu sunt aşa, care e problema?
Am auzit de prea multe ori spunându-se: „e frumos în Croaţia dar nu sunt plaje cu nisip, nu ştiu dacă să merg acolo!”. Ei bine, probabil că mulţi dintre voi ştiţi că nu e chiar aşa iar pentru cei care nu ştiţi o să o fac eu pe deşteapta şi o să vin cu cel puţin o recomandare.
Insula Rab, campingul San Marino – plaja perfectă pentru familii, chiar şi cu cei mai mici copii
Când am plecat spre Croaţia am cercetat cu atenţie, căutând un loc în care să putem merge cu cortul, unde să existe o plajă care să mulţumească toate gusturile şi nevoile. Am citit lucruri bune despre campingul de pe insula Rab aşa că nu am ezitat prea mult pentru a o lua într-acolo.
Pentru a ajunge pe insulă cu maşina am traversat cu feribotul de la Jablanac (poţi studia şi tu programul aici) şi ne-am îndreptat către St Marino, Lopar.
Iar la întoarcerea din Croaţia, când am scris articolul Croaţia văzută de pe 6 roţi, am notat următoarele:
„După toate poveştile cu plajele pietroase din Croaţia, am avut surpriza să descoperim o întindere enormă acoperită de nisipul cel mai fin, o apă caldă şi mică pe o distanţă foarte mare şi o grămadă de tentaţii costisitoare: bărcuţe, tobogane, aqua parc (aşezat original chiar pe apă), trambuline, jocuri. Campingul St Marino e uriaş şi totuşi, la sfârşit de august, e încă plin. Preţurile variază în funcţie de locul pe care îl alegi, cele mai scumpe fiind cele din imediata apropiere a plajei, unde poţi pune tabăra chiar pe nisip, rămânând totuşi la umbra plăcută a pinilor şi fiecare parcelă are propria sa chiuvetă. Venind după o şedere pe la campingurile din Austria nu ni s-a părut la fel de curat bec – ceea ce dovedeşte încă o dată că omul cinsteste sau nu locul – dar în general sunt condiţii bune, găseşti umbră sub copaci bătrâni, magazine, restaurante, îngheţată, maşinuţe şi tot ceea ce poate face fericit un copil. Minusurile se pot deduce din ceea ce am scris: în apa mică te plictiseşti mergând până reuşeşti să ajungi la o adâncime în care să poţi înota, iar diversele tentaţii pot face fericit sau nefericit un copil, în funcţie de bugetul şi modalitatea în care fiecare părinte îşi poate amăgi odrasla pusă pe distracţie. Ca exemplificare o singură alunecare pe toboganul cu apă costa (acum trei ani!) 4 kune, 5 minute de sărit la trambulină 20 de kune.”
Rutina într-un astfel de loc seamănă puţin cu cea dintr-un all inclusive, în sensul că găseşti acolo tot ce vrei, de la pâine şi fructe până la cârciumi sau îngheţata ritualică pentru răcorit după plajă. Diferenţa constă în faptul că oamenii din jur nu suferă de fiţe (chiar dacă maşinile parcate ar putea sta la fel de mândre în faţa unor hoteluri de 5 stele), că dormi în aer, că simţi pământul cum se cutremură atunci când furtuna de pe mare şi trăsnetele zguduie uscatul, că dacă ieşi din camping ai ce vedea în jur. Insula Rab este chiar frumoasă şi nu este obligatoriu să te opreşti la ea, pe apă poţi ajunge în mai multe locuri, dacă eşti interesat.
Dacă te pasionează istoria poţi face o vizită cu barca pe Goli Otok, închisoarea comunistă din vremea lui Tito. La momentul în care am ajuns noi acolo ruina era acompaniată de o lipsă destul de gravă de informaţii, ca şi cum croaţii ar fi spus: „ok, poate voi vreţi să vedeţi dar noi nu vrem să ne aducem aminte!”.
După o plimbare printr-o privelişte dezolantă am sfârşit prin a face baie într-un golf cu pietricele albe, un loc în care acostase şi un iaht spre care am privit ca prin oglinda ce separa lumea unui fost comunism feroce de cea a unui capitalism opulent. Cred că noi românii înţelegem bine ce înseamnă asta.
Dacă vrei doar o zi liniştită într-un oraş mic, medieval, atunci capitala Rab este locul perfect pentru o plimbare. Străduţe pietonale, turnuri ce pot fi explorate, acoperişuri portocalii şi… Marea Adriatică cea albastră şi limpede, gata să te vrăjească prin cântecul său.
Plaja cu pietricele – cu adevărat o problemă?
Am râs când mi-a povestit mama istorioara cu travaliul zilnic pentru a crea poteci în apă, poveste pe care o poţi citi şi tu acum în Nisipul e … pietre!. Da, ştiu că tu nu vei face aşa şi că vei avea papucei speciali în dotare. Odată încălţat nu mai există nicio problemă, numai avantaje: nu ţi se lipeşte nisipul de tine, nu îţi intră în cele mai nebănuite locuri, apa e şi mai limpede iar copiii se pot juca cu orele colectând pietrele, sortându-le, alegându-le pe cele mai frumoase. V-am arătat o astfel de plajă pe Goli Otok şi am mai poposit pe alta în apropiere de Starigrad Paklenika. Atât timp cât soarele străluceşte pe cer, cât apele sunt limpezi şi liniştite iar munţii din spate veghează înalţi şi sobri asupra ţărmului plin de voie bună, mai contează câteva pietricele acolo?
Şi totuşi, dacă tu ai mai fost pe alte plaje cu nisp în Croaţia şi mă poţi completa cu propriile tale recomandări, te invit cu drag să o faci, nu pentru mine ci pentru toţi cei ne citesc şi care îşi vor planifica anul acesta un concediu acolo!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
