„De ce mergem noi la o vinărie cu motoarele, ca să nu putem degusta nimic?”, mă întreba revoltată Ina, la plecarea grăbită din Passau. Mi-a fost greu să găsesc un răspuns logic. Priveliştea viilor îmi este de cele mai multe ori suficientă pentru a mă ameţi cu o stare de bine, iar pasiunea oamenilor care se ocupă de vin mă insipră şi îmi dă energie. Iar acum aveam ocazia să vedem nu doar Dunărea noastră cea dragă, ci şi viile care acoperă colinele de pe malul ei. Şi nu oriunde pe drum, ci în Durnstein, la unul dintre cei mai mari producători din zonă şi din Austria, Domäne Wachau.
O să încerc să acopăr sub preş jenanta întârziere pe care am avut-o şi cum căutam noi domeniul prin centrul vechi al oraşului. GPS-ul ne trădase, ca orice GPS care se respectă şi te ajută să greşeşti drumul exact când ai mai multă nevoie de precizie. Magazinul de prezentare era deja închis când am ajuns, dar gazdele noastre au fost suficient de amabile încât să ne aştepte, să ne ghideze, să iasă în stradă după noi şi, într-un final fericit, să ne facă un tur al domeniului şi să ne iniţieze în câteva dintre tainele renumitelor vinuri albe din Wachau.
Se pare că Dunărea şi-a croit cale prin cea mai veche formaţiune muntoasă din Austria şi că, în vremurile preistorice, apa a fost mai mare decât ceea ce vedem noi acum, chiar şi în timpul celor mai aprige inundaţii. Nisipul şi sedimentele rămase pe terasele create în urma retragerii apelor, solul argilos, pădurea, prezenţa Dunării, toate contribuie la un climat unic ce favorizează cultivarea viţei de vie, iar ceea ce iese din struguri se pare că e apreciat şi premiat atât în Austria, cât şi în alte ţări.
Nu îmi propun să fac o prezentare pretenţioasă şi profesionistă a vinurilor oferite de Domäne Wachau pentru că, într-adevăr am apucat să degustăm prea puţin. Dar am gustat cu adevărat vizita acolo, ne-am bucurat de plimbarea prin vii sau prin tunelul subteran ce coboară de la castelul baroc, loc de evenimente şi degustrări, până în pivniţele în care se întâmplă minunea şi mustul devine vin.
Domäne Wachau funcţionează ca o cooperativă şi nu trebuie înţeles prin asta nimic communist. 250 de producători mici, respectând cu toţii aceleaşi standarde de calitate, îşi recoltează viile (aproximativ 30% din suprafaţa viticolă totală a regiunii) şi aduc aici strugurii pentru a face o treabă bună de la un capăt la altul. Crama a fost fondată pe aceste baze în 1938, chiar în Durnstein. În prezent se produc 2,5 milioane de sticle pe an.
Dacă ajungi pe acolo trebuie să iei cu tine un Grüner Veltliner sau un Riesling, acestea fiind cele două soiuri principale din Wachau. Pentru că Riesling avem şi noi, aş recomanda mai degraba un Grüner Veltliner, specific Austriei.
E bine să ştii, înainte să fii complet confuz în faţa rafturilor, de clasificarea vinurilor din Wachau, împărţite în Steinfeder, Federspiel şi Smaragd. De la mic la mare, Steinfeder vine de la planta aceea precum o pană ce o poartă austriecii la pălării şi este varianta mai uşoară, la un buget mai mic. Federspiel vine de la vânătoarea cu şoimi, un sport practicat pe vremuri în regiune şi este varianta cu mai multă personalitate şi, în continuare, mai uşor de abordat când eşti cu banii număraţi. După denumirea Smaragd înţelegem deja că vorbim de vinul de top – e vorba de smarald, dar surpriză, nu e piatra preţioasă, ci o şopârlă de un verde minunat ce se prăjeşte pe pietrele din Wachau. Această clasificare este valabilă doar pentru membrii Vinea Wachau Nobilis Districtus, iar regulile care asigură calitatea vinului sunt foarte stricte.
Prin toată plimbarea şi avalanşa de informaţii, imaginea care mi-a rămas cel mai pregnant în minte a fost cea a butoaielor vechi, pe care poţi vedea semnăturile personalităţilor care au ajuns în cramă. Original loc pentru autografe!
Nu ştiu dacă am reuşit să o conving pe Ina că a meritat să mergem cu motoarele până acolo, dar după zâmbetul ei cred că înţelesese că nu există un răspuns la întrebarea „de ce”, nu în cuvinte. Aşa că sper să te conving şi pe tine să faci o oprire când vei trece prin Wachau.
Şi încă ceva, nu se poate să treci prin Wachau sau Austria şi să nu mergi la un Heuriger. Îţi explic imediat ce mai e şi asta.
Am plecat mai întâi de la Domaine Wachau, lăsând cu mare regret în urmă oraşul vechi Durnstein. Apucasem să-l vedem numai cu coada ochiului şi cu exclamaţiile de încântare în cască despre care îţi povestisem în articolul Passau, cu tot ce dă Dumnezeu. Dar ne grăbeam către Krems, unde trebuia să ne cazăm, să ne parcăm, să ne transformăm în domnişoare şi să ne suim într-un taxi pentru a merge, slavă cerului, undeva unde se putem mânca şi degusta un Grüner Veltliner floral şi rece.
Acum vine şi momentul definiţiei, care spune, pe scurt, că heuringer înseamnă vin nou, şi reprezintă mici crame/restaurante de familie în care poţi să deguşti vinul anului şi să acompaniezi asta cu ceva mâncare, totul într-o atmosferă relaxată şi veselă.
Momentul realităţii e mai tare de atât. Noi am ajuns la Heuriger Inge & Gerald Graf, în Mautern, foarte aproape de Krems. O grădină de vară de unde numai răcoarea serii ne-a alungat, cu un apus peste vii, căţei care încercau să se joace sau să doarmă, personalităţi diverse pe la mese, de la cineva care arăta ca un vecin de vis-a-vis până la austrieci chipeşi cu siluete sportive, cupluri romantice sau grupuri vesele de tineri. Şi nu în ultimul rând un vin care a mers perfect cu o salată destul de originală ca arome. Pentru că ştiam deja ce înseamnă Steinfeder, Federspiel şi Smaragd, am ales, cred, destul de bine.
Un final liniştit după o zi agitată şi plină cu de toate, un loc în care aş reveni şi aş zăbovi: Wachau.
Acest proiect este susţinut şi inspirat de:
Tripsta.ro, Ungaria.info.ro, Austria.info/ro, The Danube Niederösterreich, Linztousismus.at, Municipalitatea Vienei, Compress România, Ingolstadt Tourismus, Germany.travel, Danube Competence Center, Serbia.travel
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
