Consumul moderat NU dăunează sănătăţii

Slow Italy – Castelul medieval din Grinzane. 

În care aflăm despre cavalerii vinului, ce caută trandafirii în vii sau cum vinul prelungeşte viaţa…

Ce loc poate fi mai bun pentru a învăţa despre istoria şi proprietăţile vinului decât un castel medieval, încântător poziţionat deasupra unor dealuri îmbrăcate cu vii? Îmi plac tot mai mult muzeele care renunţă la a fi simple expoziţii şi merg mai departe, adăugând istoriei prezentul, devenind interactive, folosindu-se de mijloace ingenioase pentru a pune o idee în valoare, propunându-şi să educe nu doar să arate. După ce am fost plăcut surprinsă de Muzeul Vinului de la castelul din Barolo, iată că am găsit şi o continuare, la Castelul din Grinzane.

Clădirea impunătoare a castelului din Grinzane, construită în secolele 13 – 14 în jurul unui turn ce data din secolul 11, găzduieşte acum un muzeu etnografic, Enoteca Regională Piemonteză şi un restaurant cu o stea Michelin. Castelul este totodată centrul Ordinului Cavalerilor Trufelor şi Vinurilor din Alba şi tot aici are întâlniri Asociaţia Degustătorilor de Brânzeturi. M-a amuzat şi nu mi-a venit să cred că există un astfel de ordin, dar în altă zi, pe străduţele din Barbaresco, am găsit şi blazonul:

Muzeul este o combinaţie de istorie şi elemente culinar-oenologice specifice zonei. De la camera cu plafonul de lemn pictat cu diverse personaje, în care are loc licitaţia internaţională a trufelor albe, până la filme despre găsirea trufelor, de la elementele componente ale unei bucătării tradiţionale piemonteze din secolele trecute până la vechile instrumente ale unei osterii şi primele sticle de Barolo, de la viaţa rurală până la istoria vinului. Cel mai mult m-a impresionat sala frescelor, nu atât prin picturile de pe pereţi, care sunt chiar frumoase, cât prin valoarea ei educativă. În centrul ei trona o mare sticlă de vin şi alături un mega ciorchine, pe boabele căruia erau descrise diversele soiuri de struguri. Panouri informative împodobite cu frunze decorative de viţă tratau diverse aspecte legate de vin iar, la final, un joc electronic îţi testa cunoştinţele dobândite.

Printre cele mai interesante lucruri pe care le-am aflat, detalii legate de componentele şi proprietăţile strugurilor sau fascinanta istorie a vinului, menţionez:

Trandafirii din vii

Trandafirii plantaţi la capătul rândurilor de viţă de vie aveau rolul, în trecut, sa anunţe apariţia temutelor ciuperci, aceştia fiind primii care se îmbolnăveau. Astăzi există alte căi pentru a ţine la distanţă paraziţii dar trandafirii au rămas, galbeni pentru strugurii albi şi roşii pentru cei roşii. Există chiar şi soiuri speciale de trandafiri, care poartă numele strugurilor pentru care au fost creaţi.

Istorie pe scurt

Primele culturi de vie au fost atribuite populaţiilor din munţii de pe coasta de sud a Mării Negre, acum 6000 – 5000 de ani înainte de Cristos! De aici vinul a călătorit spre Egipt şi Grecia şi prin întregul bazin mediteranean, de la Palestina şi Libia până la Roma, dezvoltându-se la fel de rapid şi în India sau Persia. În timpul Imperiului Roman producţia de vin a crescut şi mai mult şi au apărut podgorii în regiuni din Italia, Franţa sau Spania – unele sunt faimoase şi astăzi.

Vinul ca băutură sănătoasă

Consumul moderat de vin este condiţia necesară şi “ne-negociabilă” pentru ca această băutură să fie nu doar plăcută ci şi benefică sănătăţii. Moderat înseamnă două pahare pe zi pentru bărbaţi şi unul pentru femei (ah, mă simt discriminată!). Şi când spun pahar nu mă gândesc la o halbă de bere, ok? Şi încă o atenţionare: niciodată mai mult de 4 pahare de vin la o ocazie! Greu domnule, greu…

De ce este bun pentru sănătate? Pentru că, pe scurt şi fără prea multe detalii (le ofer la cerere)

– ajută la menţinerea creierului în funcţiune, prevenind demenţa şi senilitatea

– previne bolile vasculare sau de inimă (şi e clar mai gustos ca aspirina!)

– blochează dezvoltarea şi omoară celulele tumorale

– prelungeşte viaţa

Cum face rău vinul consumat în exces nu v-aş mai spune, vorbim aici despre consumul moderat. Dar ca să fiu sigură, în cazul în care vor fi şi copii care parcurg aceste rânduri, vinul nu se bea în niciun caz înainte de 16-18 ani iar consumul peste măsură poate duce la accidente grave, pentru că afectează capacitatea de concentrare, încetineşte reacţiile şi abilitatea de a coordona anumite mişcări, de a evalua direcţia, viteza sau distanţa. Iar un pahar poate fi considerat “peste măsură” pentru un tânăr neobişnuit, aviz amatorilor!

Am mai aflat şi câteva reţete dar nu le dezvălui până nu le şi probează şeful Alex.

Am încheiat vizita cu o porţie de relaxare şi joacă pe gazonul verde de lângă castel, după care ne-am scărpinat toţi trei ca maimuţele. Nu ştiu ce or fi pus ei în iarba aceea minunată şi moale dar cu greu ne-am calmat!

Şi uite aşa am scris eu un articol despre un castel povestindu-vă cel mai mult despre vin şi calităţile acestuia. Mai bine aş încăleca pe un dop de plută şi m-aş duce să mă beau acel pahar legitim… dar să fie măcar unul cu Barolo, prego!

Castelul Grinzane este deschis de la 9:30 până la 18:00, cu excepţia zilelor de marţi. Mai multe detalii găsiţi aici sau despre restaurant aici.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.