Ştiam că se poate ajunge la Cluj prin Transfăgărăşan, într-o zi. Am testat asta cu Ina şi ne-am bucurat şi mai mult de traseu, frumuseţea ocolişului atârnând mai greu decât oboseala de la capătul drumului. Cu puţin timp în urmă, făcându-mi-se mie dor de peisajele fantastice de până la Bâlea Lac, îi propusesem lui Alex să ne aventurăm într-o zi de weekend, până nu se închide şi trece anul. Nu a durat mult şi m-a sunat Simona care mi-a povestit despre proiectul ei de suflet, Hormia, şi ne-a invitat la un workshop de fotografie prin Argeş. Aveam să spunem nu?
Şi uite aşa am descoperit că într-o singură zi se poate pleca din Bucureşti până pe Transfăgărăşan şi înapoi, cu ceva timp de răgaz la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, la Mânăstirea Curtea de Argeş, Cetatea Poenari şi Bâlea Lac. Am ajuns înapoi suficient de târziu şi n-am avut atât de mult timp de fotografie pe cât ne-am fi dorit, dar cred că avem cu ce să ne lăudăm, de la cele patru sau chiar cinci opriri. Pentru că poveştile sau istoria locurilor sunt arhicunoscute şi nu vreau să le repetăm ca nişte şcolari cuminţi aici, lăsăm imaginile să vorbească.
Biserica Domnească din Curtea de Argeş
Chiar dacă nu intri să te rogi, priveşte în sus:
Mânăstirea Curtea de Argeş
Pe Argeş în gios,
Pe un mal frumos…
Cu sau fără Manole, mânăstirea aceasta sigur a cerut ceva sacrificii şi este, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasă din tot ce am văzut în România, de la cele mai mici detalii până la întreg ansamblul.
Cetatea Poenari
Despre legendele cetăţii Poenari ne-a povestit deja Ioana, noi am avut noroc de o zi cu soare, de o epocă în care trasul în ţeapă nu mai e la modă şi de acelaşi număr de trepte până sus, 1480 mai exact. Dar merită fiecare pas până acolo.
Cascade, oi şi Bâlea Lac
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai…
Transfăgărăşanul poate concura cu orice altă şosea alpină din lume, şi asta nu o spun doar eu. Cel mai bun mod de a-l parcurge e pe motocicletă sau, cu efortul de rigoare, pe bicicletă. Asta îţi dă deschiderea suficientă către întreg peisajul, deschidere care mie mi-a lipsit mult, în această ieşire cu microbuzul. Dar m-am resemnat cu plăcerea de a face ceva paşi în sus pe un traseu, fără să fiu nevoită să-mi car casca sau echipamentul! 🙂
Cred că am putea adăuga această ieşire la lista celor 10 idei pentru o evadare de o zi din Bucureşti, nu e aşa?
Text: Roxana Farca
Foto: Alexandru Farca
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
