Între păduri și ape – la pas cu Patrick Leigh Fermor, pe Dunărea de mijloc

La pas spre Constantinopol – de la Dunărea de mijloc până la Porțile de Fier.

Sir Patrick Leigh Fermor a pornit într-o călătorie la pas prin Europa, din Olanda până la Constantinopol, la finalul anului 1933. Și-a povestit aventura în trei volume, primele două apărute în timpul vieții și al treilea postum. Cel despre care voi povesti astăzi mi-a stârnit cel mai mult curiozitatea pentru că dedică o parte semnificativă României acelor ani: Între păduri și ape (vezi cartea aici, livrare gratuită și stoc limitat la momentul în care am scris). Sunt mai multe motive pentru care am ales să citesc această carte. Către ea m-au condus fascinația mea pentru Dunăre, dar și prima carte despre o călătorie pe firul acestui fluviu, citită acum mulți ani: Blue River, Black Sea, de Andrew Eames. Autorul acesteia din urmă, contemporan cu noi, a pornit pe bicicletă, pe urmele lui Patrick Fermor. Puțin mai târziu, am pornit și eu pe urmele lui Andrew, mai întâi pe motocicletă, apoi pe bicicletă, tot pe firul Dunării. De atunci, din când în când mai citesc câte o carte despre Dunăre și mă bucur să descopăr stiluri diferite și țări diferite, în epoci diferite.

Dacă ai interese similare sau ești puțin curios cum se putea călători pe jos pe la 1900, ba ca un nomad, dormind sub cerul liber sau cu țiganii și ciobanii, ba ca un protejat trimis dintr-un conac în altul, dacă vrei să vezi cum arăta România sau relația Ungaria – România în acele timpuri delicate sau dacă vrei să recitești Miorița prin ochii unui englez, Între păduri și ape s-ar putea să te încânte. Ai nevoie de o doză de nostalgie și de plăcerea de a citi ca și cum ai merge pe jos. Vei găsi descrieri lungi și amănunțite, aproape fotografice, observații culturale interesante, secvențe amuzante sau emoționante. Am transcris la un moment dat un fragment din carte pentru o întâlnire a grupului 501 cuvinte (o mână de oameni interesați de scris pe care reușesc să o adun, din când în când, în jurul unei teme) și nu toată lumea a gustat stilul. Dar fragmentul era scos din context, atât din cel al cărții, cât și din cel al epocii. Literatura modernă are cu totul alt ritm, într-adevăr. Dar mie îmi place și Proust, și Fredrick Backman, așa că te las pe tine să decizi. Mai trebuie să precizez că în acest caz nu vorbim doar despre literatură, ci despre memorii și jurnale, iar autorul reușește să surprindă într-un mod foarte interesant epoca pe care o traversează. L-aș asemăna puțin cu Paul Theroux, dacă vrei să știi măcar aproximativ la ce să te aștepți.

Traseul lui Patrick Leigh Fermor nu urmărește doar malul Dunării, dimpotrivă, pătrunde mult mai departe, prin câmpia Ungariei și Transilvania. Redau aici un scurt fragment despre o temă neschimbată încă la noi: Dracula.

… faptul că Transilvania chiar este un ținut al castelelor, pădurilor, conților și vampirilor și că unele elemente incerte din istoria ei au contribuit la culoarea locală a romanului au anulat, după părerea mea, întregul farmec al cărții. Cei care ar trebui să știe despre ce vorbesc exploatează confuzia dintre cele două personaje, iar când turiștilor dintr-un charabanc li se arată „Castelul lui Dracula” bănuiesc că nu le apare înaintea ochilor personajul istoric – prințul care poartă pe cap un coif împodobit cu pene, ochii săi proeminenți, mustața bogată, blana de urs cu broșe și stele, părul lung, buzduganul cu flanșe și palisada din țepe grele de poveri -, ci un straniu conte spilcuit cu joben, pelerină tivită cu satin și incisivi stranii; unul care ar putea la fel de bine să facă reclamă la aftershave, să dea lecții de tangou sau să taie în două o duduie dintr-o cutie la un număr de matineu.

Patrick Leigh Fermor, Între păduri și ape, Editura Humanitas 2016, p 193

Mi-a plăcut mult, a fost o lectură excelentă în tren și în serile lângă șemineu. Pentru mine e un model de călătorie lentă pe care aș fi în stare să-l urmez oricând.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.