Cazare la Moieciu de Sus: Vlahia Inn

Vlahia Inn este pensiunea la care am fost cazată mai mult de o săptămână, atunci când Centrul de Ecologie Montană m-a provocat să descopăr poveștile și oamenii din Moieciu de Sus. A fost așa cum îmi place mie, pe îndelete, de aceea m-am simțit excelent și m-am hotărât să-ți recomand acest loc și ție.

Vlahia Inn

Dintre toate satele de munte aflate la Poarta Carpaților, Moieciu de Sus are densitatea cea mai mare de pensiuni, prea mare după gustul meu. O mare parte dintre clădirile noi și ieftine, ridicate înghesuit și grăbit una lângă alta, nu au a face cu arhitectura locală și de cele mai multe ori sunt lipsite de un elementar bun gust. Vlahia Inn nu impresionează la exterior, dar se integrează mai bine în peisaj și nu zgârie ochiul, ceea ce e deja important. Iar odată ce treci pragul, descoperi o atmosferă care te duce cu gândul la o ceainărie, un interior care dovedește implicarea și dorința proprietarilor de a crea o experiență plăcută, relaxată.

Vlahia Inn

Pensiunea Vlahia Inn – Moieciu de Sus, Poarta Carpaților

Așezată convenabil în centrul satului, aproape de intersecția de unde se bifurcă cele două văi pe care se întinde Moieciu de Sus (Valea Popii și Băngăleasa), Vlahia Inn mi-a atras atenția de fiecare dată când am mers să susținem participanții la Ecomarathon. Am tras cu ochiul în restaurant, dar n-am prins loc la masă, era și normal, în perioada aceea este plin peste tot. De data aceasta mi-am luat revanșa și am putut degusta din mai multe feluri din meniu. Restaurantul este unul dintre punctele forte ale pensiunii și e o surpriză neașteptată pentru Moieciu. Din micul dejun bogat și delicios nu lipsește pâinea praspăt coaptă și o combinație de produse tradiționale și sănătoase. Iar în meniu găsești feluri interesante pe care te bucuri când le vezi în farfurie, punându-se mult preț pe o prezentare frumoasă, îngrijită. Am încercat de toate, de la pește în crustă până la limbă cu sos sau carne la garniță cu usturoi și mămăligă, nu m-a dezamăgit nimic. Deserturile sunt și ele un răsfăț, iar despre papanași pot spune că sunt cei mai buni pe care i-am mâncat până acum. „Vreau să simtă clientul că-l respectăm atunci când îi punem ceva în farfurie” mi-a spus Gabriela Stănculescu, proprietara pensiunii, cea care la ora cinei nu mai iese din bucătărie, muncind cot la cot cu bucătarul și ajutorul de bucătar. Nu se plânge de asta, dimpotrivă, zice că iese de acolo plină de energie pentru că îi place ceea ce face. Eu m-am simțit respectată, sărumâna pentru masă!

Vlahia Inn
Restaurant
Vlahia Inn
Restaurant
Vlahia Inn
Mic dejun

Vlahia Inn

Vlahia Inn

Vlahia Inn

Vlahia Inn

Atât în restaurant, cât și în bar, există câte un șemineu. Ambele mi-au făcut șederea mai ușoară și mi-au mai alinat dorul de casă și ai mei, când mă simțeam prea singură. Selecția de vinuri și ceaiuri e ok, lucru iarăși rar prin multe pensiuni care tratează subiectele acestea cu indiferență sau ignoranță.

Vlahia Inn
Șeminelul din bar

Un al treilea lucru pe care l-am admirat la Vlahia Inn este acceptarea animalelor de companie, chiar dacă un câine mai mare nu ar avea prea mult loc de întors în camerele standard. Nu știu dacă toate sunt așa, dar camera mea dublă era foarte mică. Nu am simțit totuși niciun disconfort, ba dimpotrivă, m-am bucurat de halat, de săpunul de casă și micile surpriză lăsate la curățenie (impecabilă!) și amenajarea deosebită.

Vlahia Inn

Vlahia Inn

Când urci spre camere, ochiul îți este atras de tot felul de obiecte vechi, decorațiuni și aranjamente care îți dau senzația că ești la cineva acasă, nu la un hotel. Într-o zi am ajuns până la ultimul etaj și am avut ocazia să văd și cea mai frumoasă cameră, cu mobilier foarte vechi recondiționat, adus tocmai dintr-un magazin de antichități din Belgia, și un mini spa personal (jacuzzi) – un colț de conac cu vedere la peisajul pastoral din jur.

Vlahia Inn

Vlahia Inn

Vlahia Inn

Când să nu mergi

Depinde de nevoile și așteptările tale, te previn totuși că weekendul poate fi o perioadă de evitat, din două puncte de vedere. În primul rând pentru că Moieciu de Sus de populează cu turiști veniți să petreacă și să asculte manele la volum maxim (și, da, vai, mai multe pensiuni permit asta), apoi pentru că și la Vlahia se mai încinge câte o petrecere. Nu tot timpul și nu cu manele, îți dai seama, dar eu am prins într-o seară atât un dans pe muzica live în restaurant, cât și un party cu boxele date la maxim în bar. De la etajul 1, unde eram cazată, le-am recepționat pe amândouă.

Cine sunt oamenii din spate

Proprietarii pensiunii nu sunt localnici. Au venit aici din Galați și mai au un restaurant în Piața Sfatului, la Brașov. Gabriela, fost inginer, a simțit la un moment dat că se pierdea în meseria ei și, animată de dragostea pentru călătorii și culturile diverse, a decis să-și schimbe viața. Familia ei a susținut-o și la 37 de ani a urmat cursurile unei facultăți de turism, pentru a ști de unde să înceapă și ce să ceară oamenilor. Apoi a început de la zero în acest domeniu, lovindu-se, alături de soțul și echipa ei, de toate problemele obișnuite și mai puțin obișnuite. N-au fost ușor acceptați de comunitate, au trecut printr-un incendiu, au găsit greu oameni și au în continuare dificultăți cu forța de muncă, dar dincolo de toate acestea au dorit să ofere clienților lor o experiență plăcută și eu sunt de părere că au reușit.

„În pensiunea asta suntem o mână de oameni foarte creativi, zic eu, față de ceea ce este în exterior. Ne-am creat aici o oază în care am ținut concerte și festivaluri, am încurajat artiști și trupe mai micuțe și am făcut totul manual. Tot ce vedeți aici e făcut de noi” mi-a povestit Gabriela. Cu o echipă foarte mică și piedicile deja cunoscute din România, la zece ani de la deschidere, Vlahia Inn ridică standardul serviciilor în Moieciu și chiar dacă mai sunt și alte variante decente sau frumoase în zonă, aici am stat și știu că pot să fac o recomandare în cunoștință de cauză.

Pensiunea Vlahia Inn nu are deocamdată site propriu, pentru rezervare și mai multe fotografii, detalii sau recenzii încearcă aici. Și nu uita că la Moieciu de Sus poți ajunge destul de ușor, chiar și fără mașină.

Aștept și părerile tale, dacă ai fost acolo sau urmează să te duci.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.