Meşteşuguri pe cale de dispariţie? Depinde şi de noi…

Nu ştiu dacă tu ai trecut prin asta, dar eu am trăit din plin perioada în care „ţăran” a început să devină mai mult o jignire decât o mândrie, perioada în care toată lumea se muta la oraş şi îşi ocupa cu entuziasm un loc într-o fabrică şi într-un cub de beton. Am trăit cu vecini care nu reuşeau nici măcar să se adapteze la cutii, făcându-ne să suferim frecvent în urma inundaţiilor sau a petrecerilor date ca la ţară, în curte. Am fost şi eu printre aceia care, recunosc cu ruşine, foloseau expresia „nişte cârle, nişte ţărani”. Eram copil de oraş şi nu cunoscusem decât prea puţin viaţa la ţară, nu reuşeam să fac diferenţa dintre cei care erau cu adevărat ţărani şi cei care îşi negau identitatea, încercând să devină altceva. Ceauşescu şi regimul lui mă făcuseră să urăsc muzica populară, prin suprasaturaţie şi lipsa de alternative, prin participarea forţată la manifestări precum cele din 23 august şi aşa mai departe.

Mi-a ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.