Atunci când departe e foarte aproape

- Bulă, dacă s-ar deschide graniţele, ce ai face? - M-aş sui într-un copac. - De ce? - Păi ca să nu fiu călcat în picioare.

Cam aşa erau bancurile de călătorie ale anilor ’80. Poate că nu ai trăit asta şi nu le mai simţi umorul amestecat cu o nuanță de durere. Poate că ai fost norocos sau norocoasă şi nu ai cunoscut sentimentul unor graniţe care te strângeau până la sufocare. Nu ai ştiut cum e să stai cu orele pentru o viză, să fii interogat şi aproape umilit pentru că trebuie să ajungi în Europa, chiar şi în interes de serviciu. Nu ai simţit durerea de a-ţi lăsa copilul acasă pentru că se temeau că vei pleca de tot, dacă luai toată familia. Doamne, mulţumesc pentru că nu mai trăim acele vremuri!

Când graniţele s-au deschis, ca să revin la gluma de mai sus, românii au ţâşnit ca din praştie, către toate colţurile lumii. Am plecat care încotro, ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.