Atunci când departe e foarte aproape

Atunci când departe e foarte aproape

– Bulă, dacă s-ar deschide graniţele, ce ai face?
– M-aş sui într-un copac.
– De ce?
– Păi ca să nu fiu călcat în picioare.

Cam aşa erau bancurile de călătorie ale anilor ’80. Poate că nu ai trăit asta şi nu le mai simţi umorul amestecat cu o nuanță de durere. Poate că ai fost norocos sau norocoasă şi nu ai cunoscut sentimentul unor graniţe care te strângeau până la sufocare. Nu ai ştiut cum e să stai cu orele pentru o viză, să fii interogat şi aproape umilit pentru că trebuie să ajungi în Europa, chiar şi în interes de serviciu. Nu ai simţit durerea de a-ţi lăsa copilul acasă pentru că se temeau că vei pleca de tot, dacă luai toată familia. Doamne, mulţumesc pentru că nu mai trăim acele vremuri!

Când graniţele s-au deschis, ca să revin la gluma de mai sus, românii au ţâşnit ca din praştie, către toate colţurile lumii. Am plecat care încotro, din ce în ce mai departe, să vedem şi să ne minunăm. (Nu, te rog, cuvântul „furăm” nu se află în vocabularul unui călător, aşa că hai să nu mergem cu gândul până acolo.)

În goana noastră către departe am început să nu acordăm atenţie locurilor care ne sunt aproape. Ne-am arătat lipsiţi de toleranţă faţă de propria ţară, am limitat Ungaria la Budapesta, Bulgaria la litoral şi aşa mai departe.

Eu însămi am trecut de foarte multe ori prin Ungaria, vâjâind pe două sau pe patru roţi pe autostradă, fără să privesc prea mult în stânga sau în dreapta. Ungaria făcea parte din acea „parte cea mai grea” a călătoriei, în continuarea României, acea şosea de câmpie, fără niciun farmec, plictisitoare şi fierbinte în timpul verii. Dar o incursiune de doar patru zile în Câmpia Maghiară de Sud m-a readus la realitate şi mi-a schimbat complet felul de a gândi.

Acolo unde peisajul nu are nimic de oferit, pământul a fost darnic. Pe parcursul vizitei la una dintre nenumăratele băi termale din zonă, proprietarul ne-a povestit cum, săpând pentru a căuta petrol, a găsit un astfel de izvor termal. Şi uite aşa, pământul şi-a oferit bogăţia şi puterea de a vindeca, de a relaxa, de a atrage turişti. Iar în Ungaria, întreprinzătorii au ştiut să profite de aceste resurse naturale, nu ca în alte părţi, nu spun unde…

Vestea bună este că toată această bogăţie este foarte aproape de România. Complexele termale  atrag românii, iar gazdele sunt foarte atente cu aceştia, punându-le de cele mai multe ori la dispoziție informații sau materiale scrise în limba română. Chiar dacă vii din Bucureşti, poţi ajunge în această zonă într-o singură zi, ca să nu mai spun cât îi invidiez pe cei din vestul României pentru că sunt atât de aproape de Ungaria.

Astăzi îţi voi arăta, pe scurt, traseul şi opţiunile pe care le ai în apropierea graniţei, urmând ca pe viitor să vin cu mai multe detalii şi argumente pentru mai mult decât o simplă traversare a Câmpiei Maghiare.

Mako

Prima vizită am făcut-o la Complexul termal Hagymaticum, foarte nou şi foarte mare, cu o formă şocantă care se încadrează în arhitectura organică (am aflat că Mako este cunoscut pentru ceapă, poate de aici inspiraţia pentru atâtea cupole?). Albul coloanelor cu forme naturale, lemnul care îmbracă acele cupole la interior, spaţiile vaste, apa caldă din piscină, toate te fac să vrei să stai acolo cel puţin o zi. Citeşte mai mult aici.

Szeged

Napfényfürdő Aquapolis este locul unde se află, spun ei, cel mai lung tobogan cu apă din Europa. Şi tind să îi cred, pentru că se urcă cu liftul până la punctul de plecare (30 m!). Am fost singura care am dorit să-l încerc, însă, din păcate, se închisese deja. La baie se poate ajunge şi direct din Hunguest Hotel Forrás (intrarea fiind inclusă în preţul cazării). Hotelul mi-a creat o impresie foarte bună, mi-ar plăcea odată să stau în apartamentul cu şemineu.

Oraşul în sine, Szeged, merită o zi pentru vizitat şi admirat primăria, parcul, statuile, catedrala copleşitoare sau cocheta zonă pietonală.

Iar pentru o masă delicioasă se cere o vizită la restaurantul Régi Hídhoz. Arată senzaţional şi au o supă de peşte pe care nu o voi uita prea curând.

Citeşte mai mult aici.

Mórahalom

Aici se află complexul termal Szent Erzsébet, iar cazare se găsește la Hotel Colosseum.

Kiskunmajsa

Complexul termal şi ştrandul Jonathermál, chiar dacă nu este la fel de nou ca toate celelalte, mi-a plăcut pentru că ai mult spaţiu în aer liber, o piscină cu valuri, locuri de joacă şi posibilitatea de cazare la căsuţă sau la cort.

Kecskemét

Complexul termal Kecskeméti Fürdő este, poate, cea mai interesantă alegere, dacă vrei să combini băile la piscină cu plimbarea într-un orăşel surprinzător de frumos.

Ne-am cazat la Aranyhomok Business Wellness, situat în centru, între catedrale şi clădiri frumoase, dar şi construcţii tipic comuniste. Hotelul în sine are un aspect de bloc, dar camerele se renovează şi sunt prezentabile. M-am trezit dimineaţa în sunetul clopotelor catedralei, iar ceva mai târziu, după o plimbare prin centrul care m-a cucerit de-a dreptul, am ascultat clinchetul clopoţeilor de la primărie. Şi, chiar dacă vremea n-a fost chiar prietenoasă, am avut sentimentul că pe aici sigur voi mai trece.

Citeşte mai mult aici.

Lajosmizse

La Lajosmizse trebuie să vezi spectacolul oferit de cai şi csikós, aşa cum se cheamă călăreţii lor senzaţionali. Spectacolul este o scurtă ilustrare a obiceiurilor şi vieţii din pusta ungară, cu elemente de dresaj şi musafiri surpriză, cum ar fi un măgăruş simpatic sau o vacă enormă, prezentă doar în Ungaria.

Poţi să mergi apoi la restaurantul Tanyacsárda, cu muzică lăutărească/ţigănească, de bună calitate (ştiau şi melodii româneşti). Aici am învăţat câţiva paşi dintr-un dans popular local, dar am alunecat şi pe paşi de vals sau tango, ce surpriză plăcută!

Tiszakécske

Complexul Termal Tisza-parti este, din nou, o combinaţie de băi cu ştrand şi camping, cu căsuţe/apartamente noi, cu spaţii de campare foarte civilizate, unde găsești tot ce vrei la exterior şi la interior. Încă un loc în care aş rămâne, cu certitudine, mai mult de o noapte.

Gyula

Imediat ce am ajuns şi ne-am cazat la Gyula, la Hunguest Hotel Erkel am fugit să mai prindem deschise Gyulai Várfürdő – Băile cetăţii, la care se poate ajunge şi direct din hotel. Am făcut câteva ture de bazin în paralel cu o mini-lecţie de limba maghiară, după care băile s-au închis şi ne-am refugiat în spaţiul de wellness al hotelului, dotat cu jacuzzi, jeturi de apă să-ţi zguduie puțin ceafa şi saună umedă sau finlandeză. O intrare în bazinul cu apă rece, după sauna finlandeză – de nepreţuit!

Citeşte mai mult aici.

De apreciat şi degustarea de palinka, cântecele vesele şi plimbarea nocturnă pe lângă cetatea de vizavi. Dar mai bine nu intru în foarte multe detalii :-).

Îţi mai spun doar că dimineaţa, la trezire, merge o plimbare prin oraş şi o oprire la cofetăria veche de 170 de ani, care a funcţionat fără întrerupere, rămânând privată, chiar şi în timpul comunismului: Százéves cukrászda

Iar de acolo bye bye şi adios, înapoi spre casă.

Mai multe detalii vor veni în timp, atât despre oraşe, cât şi despre bucuriile lor termale. Adaug doar că în majoritatea locurilor de care am pomenit găseşti atât bazine cu apă caldă, cât şi bazine de înot, bazine cu apă termală netratată, aşa cum iese ea din pământ, cu o culoare arămie, cabinete de masaj şi terapii diverse, de plăcere sau de nevoie, împachetări cu nămol de râu, saune de tot felul şi camere sau spaţii întregi dedicate copiilor.

În concluzie nu-ţi uita papucii şi costumul de baie, să le ai la îndemână data viitoare când intri în Ungaria. Şi nu uita, departe e Ungaria de Bucureşti dar, în acelaşi timp, tot ce ţi-am arătat eu mai sus e foarte aproape.


Vizualizare hartă mărită

Aceast info-trip a fost organizat de Hedon Express, cu susţinerea Oficiului de Turism al Ungariei. Opiniile îmi aparţin, aşa cum v-am obişnuit. Felicitări Marta Bihari pentru organizare şi rezistenţă la aşa un maraton, şi aplauze pentru ghid, doamna Máté Edit.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.