Eforie Nord, atunci şi acum

Marea Neagră era cândva mult mai departe decât este acum. Locuiam în Piatra Neamţ, iar pentru a ajunge la mare, împreună cu mama, o prietenă de-a ei şi Bris, băieţelul de aceeaşi vârstă cu mine, aveam parte de o întreagă aventură. Petreceam multe ore pe drum, în trenurile încinse şi slinoase, legănându-ne ca maimuţele de suporţii de bagaje sau ghemuindu-ne şi prefăcându-ne adormiţi atunci când venea naşul, ca să părem mai mici decât eram şi să beneficiem de tariful redus. Simt şi acum mirosul metalic de pe mâini, senzaţia lipicioasă a canapelelor de vinilin şi apoi, într-un final fericit, aerul sărat al mării care începea să intre pe geam, făcându-ne să ţopăim ca nişte iezi, cu inepuizabila energie a copilăriei. La vremea aceea nu realizam cât de obositor era, noi ne distram şi atât, iar escapada la mare era cea mai grozavă vacanţă pe care o puteam avea. %%„N...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.