2013 în cele mai frumoase fotografii (3)

2013 în cele mai frumoase fotografii (3)

Anul 2013 a fost  atât de bun că mi-e şi frică să mă gândesc la 2014.

Parcă a fost tot, cap-coadă, o vrajă, dar din acelea bune. Un vârtej. Numai de călătorii vorbesc aici, că în rest s-a compensat frumos dragul de el cu alte necazuri.  Nu mă vait, lucrurile trebuie să-și găsească un echilibru, primeşti pe o parte, pierzi pe alta.

De călătorit zic? N-au lipsit momentele grele (cine s-a abonat, ştie), cele hilare, cele de spăimi sau de incredibilă uimire. Am bătut încetinel Europa, împreună cu Roxana în proiectul #MyDanube, am ajuns de vreo două ori în Paris şi la fel în Budapesta, am mai gustat odată Oktoberfestul (cel mare, nu palide imitații). Am fost la Lisabona, unde am cules o dragoste (de oraș și de Portugalia) şi-o prietenă nouă, pe care înainte de călătoria asta n-o cunoşteam. Am fost împreună cu Roxana, Alex și Petra la Venezia, de carnaval, de s-au pomenit săracii cu doi copii pe cap, nu unul. Am ajuns pentru prima oară la Gura Humorului şi-am atins în treacăt două mânăstiri, unde mi-am jurat în barbă că o duc și pe mama (poveste lungă din istoria familiei: i-ar fi promis tata că o duce, încă de când s-au logodit ei doi pentru că voia mama tare mult să le vadă. A rămas unul din lucrurile acelea pe care le tot amâni, tot le laşi pe mâine, tot zici lasă că la anul, la celălalt an… Apropo, tata nu mai e, dacă vă întrebați, deci el nu mai are cum să-şi țină promisiunea asta). Să vă zic că mi-au dat lacrimile p-acolo când m-am trezit lângă zidurile bătrâne? Uite-aşa.

Am ajuns, năucă și neîncrezătoare, în Thailanda, unde şi-a înțărcat Mae Hong Kon1 boii. Năuc l-am lăsat și pe şefu’, după ce am plecat trei săptămâni în Europa, să mai plec una în Asia. Să-mi trăiască, om bun.

Am bătut şi cărările de prin ţară, pe drumuri desfundate de inundații, cu motocicleta prin Moldova sau comod în maşină până la Sarmizegetusa Regia. Am asudat şi-n Brașov, echipată până în dinți în costum moto, şi-n Bangkok, dezechipată până la maieu. Şi cine avea dup-aia gâlcile cât merele din cauza aerului condiționat?

Am fost şi pe-aproape, pe mult-blamata Vale a Prahovei (dar frumoasă, dacă ştii pe ce coaste s-o cauţi), şi departe cât vezi cu ochii, la St Petersburg. Acolo, pe drumul respectiv am învăţat eu că nu mai fac niciodată în viața mea 6000 de km cu motorul în numai 12 zile, că Rusia e nesfârşită și nesfârşit de frumoasă, că în Riga e obligatoriu să mai ajung o dată, s-o văd pe îndelete, că Tallinn e o poveste şi e doar la 3 ore cu feriboat-ul de Helsinki (n-am ajuns, oare n-ar trebui să mă întorc?), că Estonia e un fel de Finlandă, deşi pe aceasta din urmă încă n-am văzut-o. Că în Kaunas şi casele zâmbesc. Că vreau să mai ajung prin Rusia.

Am asudat în Rep. Moldova din cauza drumurilor proaste, m-am crucit la trafic în Ucraina, am zburat Polonia și-am traversat Slovacia în două sau trei ore (măcar văzusem pe-ndelete Bratislava mai pe la începutul anului). Am văzut Atlanticul, Marea Nordului şi Golful Thailandei, şi n-am ajuns şi eu un weekend măcar în Vama Veche. Şi jur că n-o zic cu ironie, m-aș fi dus şi-n iarnă, doar să miros şi marea noastră, dar nu s-a mai arătat.

O fi mult? O fi puțin? Nu ştiu deocamdată, ştiu doar că m-am dus de ziceai că mă alungă cineva de-acasă, m-am dus cât de mult am putut, cât de lung și cât de lat, m-am tot dus şi m-am întors, de parcă nu mai exista mâine. Pentru că odată nu va mai exista.

Ei hai, să nu terminăm în vreo notă pesimistă (deşi jur că eu de fapt eram realistă aici). Vă invit să vă uitați la poze. Pe la sfârşit mi-am lăsat îndoielnica-mi amprentă, că mie nu mi se potrivesc numa’ lapte, miere, ş’viorele.

Şi îndrăznesc să zic: s-avem cu toții un an mai bun, dragii noștri!

1Nume inventat,  un fel de “mutu” al nostru, sper să nu însemne nimic de fapt în thailandeză.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.